ANALIZA: Fermierii africani, furati sau salvati?

ANALIZA: Fermierii africani, furati sau salvati? analizaafricaagriculturaterenuriachizitiicacao

Etiopia, regiunea Agula a Tigray-ului. Femeile fermier isi lucreaza loturile de pamant. Agricultura este de ani buni coloana vertebrala a economiei africane. Lorenzo Cotula, de la IIED (International Institute for Environment and Development) examineaza impactul achizitiilor de pamant asupra fermierilor africani.
"Preluarile de terenuri" reprezinta una din problemele fundamentale ale Africii, spune Cotula. In ultimii ani, companiile si guvernele straine au inceput sa cumpere multe terenuri in cele mai sarace tari africane.

Multi critici spun ca satenii saraci vor fi alungati de pe pamanturile lor si marea afacere numita AGRICULTURA ii va scoate din joc pe fermierii traditionali, care administreaza un mic petec de teren.

Altii apreciaza ca investitiile straine vor ajuta tarile africane sa aiba o piata a muncii mai animata, vor majora veniturile din exporturi si vor aduce tehnologiile moderne in Africa. Anul trecut, Banca Mondiala a contorizat articolele din mass-media referitoare la preluarile globale de terenuri, in perioada 2008 - 2009.

Contractele au presupus tranzactionarea a 60 milioane hectare (cam cat Ucraina) - doua treimi din terenurile achizitionate sunt situate in Africa.

Noile statistici dezvaluie un fenomen fara precedent. Unele contracte individuale vizeaza suprafete uriase. De exemplu, Liberia a semnat recent pentru concesionarea a 220.000 hectare.

Atentia presei s-a concentrat asupra investitiilor arabilor si asiaticilor in Africa, dar si a companiilor occidentale, puternic implicate pe continent. Companiile au cumparat sau inchiriat terenuri in Africa, deoarece se asteptau ca preturile la alimente si la marfuri sa creasca - astfel incat agricultura ar fi devenit o afacere banoasa.

Unele guverne au promovat achizitiile straine de terenuri, pentru a-si asigura hrana pentru populatie.

In multe tari africane, agricultura a suferit ani de-a randul de pe urma neglijentei autoritatilor. In acest context, sunt necesare multe investitii, pentru a spori productivitatea si a permite africanilor un acces mai deschis la piata agricola.

Dar nu toate investitiile sunt bune - Statisticile arata ca achizitia nesabuita de terenuri nu reprezinta o solutie.

O sinteza realizata din 30 de rapoarte globale arata ca multe investitii au esuat, din cauza fertilitatii reduse a solului, a dificultatilor financiare si a planurilor de afaceri prea ambitioase. De exemplu, in Mozambic si Tanzania, unele proiecte de productie a biocombustibililor au fost abandonate.

Chiar si in zonele in care proiectele au succes, analistii nu pot vedea in ce masura contribuie acestea la reducerea saraciei. Strainii creeaza putine locuri de munca, de scurta durata si platite mizerabil - veniturile publice sunt limitate de scutirile de impozite.

Un raport publicat in 2011 arata ca exista dubii in privinta modalitatilor in care sunt semnate contractele de catre guvernele africane.

Potrivit unei analize BBC, unii dintre cei mai saraci oameni de pe planeta isi pierd pamanturile si resursele naturale prin care isi asigurau subzistenta de ani buni, din generatia in generatie. In Uganda, 20.000 de persoane spun ca au fost evacuate de pe terenurile lor si au dat in judecata diverse companii straine si guvernamentale.

Preluarile de terenuri nu sunt intotdeauna nocive pentru cetateni. Acestea depind de contextul local, backgroundul investitorului, termenii contractelor si masura in care cetatenii au fost de acord cu afacerea respectiva.

Pentru africanii de rand, contextul in care sunt semnate aceste contracte poate fi insa nefast. Exista dezechilibre majore intre companiile straine, guvernele si proprietarii bastinasi de pamant. Multe contracte cu terenuri africane sunt negociate cu usile inchise si fara consultarea fermierilor.

In multe regiuni africane, fermierii locali, crescatorii de animale si alti oameni detin drepturi "neclare" asupra pamanturilor lor. Multi africani nu pot prezenta un act care sa ateste ca pamantul este intr-adevar proprietate personala. Terenurile sunt ale statului si acesta le poate da oricui doreste, chiar si in situatia in care taranii s-ar opune.

Legislatia internationala apara drepturile investitorilor straini, dar drepturile omului sunt inaccesibile si ineficiente in cazul oamenilor care isi pierd terenurile muncite o viata.

Fermierii cu traditie au fost dintotdeauna coloana vertebrala a agriculturii africane - cand li s-a dat sansa, au reusit sa devina competitivi pe pietele globale.

De exemplu, in Ghana, o cooperativa din care fac parte 60.000 cultivatori de cacao detin o afacere de succes de peste doua decenii si au cumparat 45% dintr-o firma engleza, care produce si vinde ciocolata.

Cererea globala pentru alimente si marfuri agricole creeaza noi oportunitati pentru fermierii africani.

Acestia au nevoie de o infrastructura care sa ii protejeze, mai mult ca niciodata. Exista statistici, care arata ca investitiile private in eficientizarea productiei si facilitarea accesului pe piata agricola pot fi utilizate in asa fel incat sa-i ajute pe fermierii de rand.

Multe companii colaboreaza cu fermierii traditionali si au investit in linii de productie si alte mijloace moderne - astfel, isi asigura materiile prime si imbunatatesc viata localnicilor.

In Mali si Zambia, unele asociatii ale fermierilor detin actiuni in companiile cu care colaboreaza, astfel incat se bucura de o viata mai buna, fara grijile zilei de maine. Cooperativele sau intermediarii pot reduce costurile, daca lucreaza alaturi de fermieri. Politica de responsabilitate sociala joaca un rol esential in promovarea unor metode corecte de investitii. Corecte cu oamenii.

Perceptia potrivit careia este nevoie de plantatii uriase, pentru a moderniza agricultura din tarile sarace influenteaza deciziile cercurilor guvernamentale. Statisticile arata insa opusul. Promovarea dezvoltarii agriculturii din Africa si combatarea insecuritatii alimentare globale pot fi realizate mai intai prin investitia in fermieri si apoi in terenuri.