Analizele Manager.ro: Gazul de sist tulbura interesele de pe piata europeana a energiei
gaz de sistfractionare hidraulicacarbuneresurse energetice
Se vorbeste despre gazul de sist ca despre o resursa-minune, care in cateva zeci de ani va face uitat carbunele. Iar Polonia, care detine cele mai mari zacaminte de gaz de sist din Europa, se entuziasmeaza la gandul ca ar putea deveni un El Dorado energetic, care sa diminueze dependenta batranului continent de gazul rusesc. Din pacate insa, principalul obstacol in calea acestui scenariu il constituie insasi tehnologia de extractie, asa-numita hydraulic fracking, care creeaza probleme de mediu si care a fost interzisa sau suspendata pe moment in tari ca Franta, Bulgaria, Cehia si Romania.
Gazul de sist este un gaz natural prins in rocile de sist, intr-un mediu dur si greu de abordat. Din acest motiv tehnologia folosita la extragerea lui este una speciala si presupune forarea unor puturi in care se injecteaza sub presiune un amestec de apa, nisip si substante chimice. Acest amestec sparge rocile si duce la eliberarea gazului, care este apoi colectat.
Tehnologia este insa destul de controversata. Substantele chimice folosite pot contamina panzele freatice, dovada numeroasele filmulete postate pe Internet in care oamenii care locuiesc in apropierea zonelor de exploatare dau foc apei de la robinet. Si in plus exista si riscul producerii unor micro-cutremure din cauza ruperii placilor de sist (detalii
aici).
Ca urmare, masurile impotriva acestei tehnologii nu au intarziat sa apara. Anul trecut, Franta a fost prima tara din lume care a interzis utilizarea fractionarii hidraulice. A urmat Bulgaria, iar de curand guvernul ceh a anulat cele doua concesiuni de explorare a gazului de sist acordate de autoritatile locale societatii australiene Hutton. Ministrul ceh al Mediului a explicat ca municipalitatile nu aveau informatiile necesare pentru examinarea aspectelor legate de protectia surselor de apa potabila, a mediului si a peisajului.
In ceea ce priveste Romania, proaspatul guvern Ponta s-a pronuntat de asemenea in favoarea inghetarii explorarii gazului de sist. Noul program economic al guvernului roman stipuleaza ca “un moratoriu privind exploatarea de gaz de sist va fi introdus fara intarziere, asteptand concluzia cercetarilor europene despre efectele fractionarii hidraulice asupra mediului.” E un anunt care cu siguranta va pune bete in roate proiectelor companiei americane Chevron, care detine patru concesiuni de explorare de gaze in Romania si care intentiona sa inceapa forajele anul acesta.
Anul trecut, Chevron a castigat de asemenea o licitatie pentru explorarea de gaze de sist in Bulgaria, un proiect compromis insa de votarea in Parlament (in ianuarie 2012) a unei rezolutii care interzice “permanent” extragerea gazului si petrolului din sisturi prin metoda fractionarii hidraulice, desi aceasta metoda, pusa la punct si utilizata de industria americana a gazului, ramane singura metoda cunoscuta de a exploata aceste resurse.
Oficial, motivele tuturor acestor reticente se leaga de efectele asupra mediului, inclusiv asupra incalzirii globale deoarece gazul de sist este un combustibil fosil si, deci, o sursa de dioxid de carbon, principalul factor care determina incalzirea globala.
Iar prima afectata de aceste reticente este Polonia, ale carei rezerve de gaz de sist sunt estimate la mai multe mii de miliarde de metri cubi. Aceasta tara a facut deja investitii masive in domeniu, bazandu-se si faptul ca noua industrie va oferi numeroase locuri de munca - un avantaj deloc de neglijat. Conform expertilor, fiecare foraj-test necesita o echipa de pana la 35 de persoane, ceea ce inseamna ca pentru a fora si realiza cele 1.000 de sonde-test prevazute in planurile guvernului polonez va fi nevoie de 35.000 de muncitori. Per ansamblu, cu toate activitatile conexe, vor fi locuri de munca pentru aproximativ 100.000 de persoane, iar cei mai buni specialisti vor castiga pana la 40.000 de zloti (10.000 de euro) pe luna.
Este clar, deci, ca Polonia nu are nici cea mai mica intentie sa renunte la exploatarea gazului de sist sau macar sa lase in asteptare problema pana la aparitia unor tehnologii mai prietenoase cu mediul. Mai mult chiar, la Varsovia exista banuiala ca “trambitarea” efectelor nefaste asupra mediului nu constituie decat un mijloc convenabil de a se promova alte tehnologii (regenerabile) in care mai multe tari din Occident au devenit deja experte. Pentru a o spune pe sleau, polonezii cred ca producatorii germani sau danezi de energie eoliana au nevoie de noi piete, pentru ca in Vest e deja inghesuiala.
E o banuiala destul de intemeiata, pentru ca, sa nu uitam, lupta impotriva incalzirii globale este un loc unde pot exista atat idealuri, cat si interese. Cetatenii accepta mai usor sa suporte subventiile pentru energia eoliana daca sunt convinsi ca astfel fac ceva bun pentru planeta, cu conditia sa stie cat mai putin despre faptul ca germanii de la Siemens sau danezii de la Vestas se imbogatesc din treaba asta.
Bineinteles, occidentalii nu vor admite vreodata in mod deschis ca asa stau lucrurile. Toti vor bate moneda pe energiile regenerabile si pe necesitatea reducerii emisiilor de CO2 in atmosfera, propunand totodata, cu o mina serioasa, solutii gen stocarea dioxidului de carbon in subteran. Doar ca aceste solutii nu vor fi niciodata implementate, pentru ca sunt extrem de costisitoare. Iar in acest punct, considera polonezii, ipocrizia oficialiilor UE si a politicienilor occidentali devine cu adevarat enervanta.
