Analizele Manager.ro: Multinationalele prezente in Romania nu renunta la managerii straini (expati)

Analizele Manager.ro: Multinationalele prezente in Romania nu renunta la managerii straini (expati) expatexpatimultinationalamanagerisalariipiata muncii

In anii ’90, o companie straina care dorea sa isi deschida o filiala in Romania nici nu concepea sa puna la conducere un manager roman. De alfel, nici nu avea de unde sa aleaga. Pregatirea teoretica si practica in management a romanilor era la acel moment nula, iar candidatii autohtoni pentru asemenea posturi-cheie lipseau cu desavarsire. Solutia au constituit-o managerii straini (expatii).
Un expat este un manager strain cu experienta de conducere, care cunoaste know-how-ul si cultura organizationala ale companiei-mama si care poate pune lucrurile in miscare exact asa cum doreste aceasta. Pentru ca, cel mai adesea, compania respectiva detine deja un model de functionare a afacerii, verificat pe alte piete, si vrea sa aiba siguranta ca acel model, si nu altul, va fi implementat pe noua piata. Iar expatul poate face asta.

El vine dintr-o tara straina (Franta, Germania, Elvetia, Grecia, dar si Republica Ceha sau Ungaria), are mentalitatea potrivita si, ca urmare, poate aduce in filiala pe care o conduce un suflu nou, bazat pe anumite calitati: capacitatea de concentrare pe un obiectiv, gasirea de solutii alternative, anticiparea evolutiei pietei, asumarea responsabilitatii, gandirea pozitiva.

Pe termen mai lung, rolul sau este sa realizeze un transfer de cunostinte catre angajatii romanii cu potential de conducere, astfel incat la un moment dat parghiile decizionale sa fie in mainile acestora. Este ceea ce s-a intamplat in industria bauturilor racoritoare, de exemplu, unde in momentul de fata managerii sunt in marea lor majoritate romani. In rest, adica in retail, banci, telecom, hoteluri, IT, industria tutunului, multi executivi sunt inca expati si ei controleaza fluxurile critice ale organizatiilor (de decizie, financiare, strategice etc.)

In ultimul timp insa, lucrurile s-au mai schimbat. Au aparut si manageri romani, scoliti prin strainatate si cu experienta in afaceri, plus ca in unele domenii, cum ar fi asigurarile, s-a dovedit a fi obligatorie o viziune romaneasca. Modelul international de dezvoltare a unei companii de asigurari nu se putea aplica, pur si simplu, pe piata din Romania, pentru ca romanii nu se gandesc in mod responsabil la viitor. Era nevoie de alte argumente pe care doar un manager autohton le putea identifica. O situatie similara s-a manifestat si in imobiliare.

In consecinta, in ultimii ani proportia expati/autohtoni nu a mai fost atat de clar in favoarea primilor, iar in momentul de fata se este evident ca...

...expatii sunt din ce in ce mai putini

In Romania, la ora actuala sunt cateva mii de expati angajati in multinationale, in mod sensibil mai putini decat in urma cu 5 ani. Motivele sunt mai multe:

1) birocratia foarte stufoasa. Ca sa aduca un expat in Romania, o companie trebuie nu numai sa il gaseasca, ci sa si faca demersuri serioase pentru a-i obtine permisul de munca aici, asta insemnand o gramada de acte. In primul rand, compania are nevoie de o dovada ca a cautat pe piata autohtona omul potrivit si ca nu l-a gasit (asta inseamna un raspuns negativ de la Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca), apoi vin acte specifice legate de sederea in Romania a sa si a familiei sale. Toata aceasta procedura poate dura chiar si o jumatate de an si asteptarea inseamna bani.

2) costurile. Aducerea unui manager strain in Romania nu inseamna doar biletul de avion. El are nevoie de o locuinta pe masura functiei sale (compania plateste o chirie de 3.000-5.000 de euro pe luna), de o masina de serviciu, de o scoala de top (cu taxa) pentru copii, de abonamente la clinci private, sali de fitness etc. Adaugand si salariul, se ajunge usor la 200.000 de euro pe an si, din cauza crizei, multe companii prefera acum sa lucreze cu manageri romani. Cheltuielile scad astfel cu 40-50%.

3) eficienta nesatisfacatoare a expatilor. Ceea ce am descris mai sus, cu expatul experimentat si foarte bine pregatit, care constituie un adevarat model de conduita in afaceri, este o varianta ideala. In realitate, lucrurile nu stau intotdeauna chiar asa.

De altfel, bunul-simt ne spune ca e putin probabil ca cei mai buni manageri straini din lume sa stea la coada la granita Romaniei, pentru a-si etala competentele aici. Unii sunt buni, altii mai putin buni. In cazul celor din urma, de vina poate fi faptul ca selectia lor nu a fost facuta strict pe criterii de competenta, ci mai mult in baza unor conexiuni potrivite cu factorii de decizie din compania-mama. Ca urmare, ei au fost transferati in Romania, pe salarii imense, dar criza a fortat ulterior companiile sa le analizeze mai serios performantele. Iar rezultatul este tocmai aceasta scadere a numarului lor.

Ce face un expat cand i se termina mandatul in Romania?

In orice caz, nu moare de foame. Daca nu vrea sa mai ramana in Romania, el este supus unei evaluari pentru un nou proiect si, daca doreste, poate fi transferat pe o alta piata, cu un pachet salarial si beneficii similare. Sau, o alta varianta ar fi sa se intoarca in tara de origine, tot in cadrul companiei, dar asta inseamna, pe de o parte, sa nu-si mai pastreze standardul de viata cu care a fost obisnuit si, pe de alta parte, inseamna acceptarea unei pozitii inferioare, in care nu va mai da dispozitii, ci le va primi. Ceea ce poate fi foarte frustrant.

Iata motivul pentru care unii expati fac tot posibilul sa isi prelungeasca mandatul aici. Fie nu isi pregatesc in mod corespunzator un succesor si compania-mama decide ca tot ei sunt cea mai buna solutie, fie pun la punct strategii pe termen lung, foarte atractive, pentru a caror aplicare e nevoie in continuare de ei. In fine, exista si posibilitatea ca dupa terminarea mandatului sa isi gaseasca un post de conducere la o alta companie de top, tot in Romania, dat fiind ca in anii petrecuti aici au avut suficient timp sa isi creeze relatii in mediul de afaceri.

Cateva precizari referitoare la salariile expatilor

Potrivit unui studiu realizat de Mercer, salariul mediu brut al unui CEO in Romania este de 11.600 de euro, o suma cu 20-30% mai mare decat cea oferita pentru aceeasi pozitie in tari ca Portugalia, Grecia, Spania. (Exista insa si cazuri, mai rare, in care salariul ajunge la 35.000 de euro brut lunar). Dar trebuie spus ca expatii nu sunt intalniti numai la cel mai inalt nivel ierarhic, ci si mai jos, spre middle management. In acest caz, salariul este diminuat, dar oricum nu scade sub 3.000 de euro lunar. 

Sunt salarii enorme in comparatie cu cele intalnite in mod obisnuit pe piata muncii din Romania. Pentru o multinationala insa mai importante sunt pregatirea, experienta, mentalitatea si abilitatile persoanei care se ocupa de afacerile ei aici. Si cata vreme nu va gasi omul potrivit in randul managerilor autohtoni, ea va apela in continuare la serviciile unui expat, evitand astfel greseli si intarzieri care s-ar putea dovedi mult mai costisitoare decat pachetul salarial oferit acestuia: 100.000-200.000 de euro pe an, plus bonsusuri si alte beneficii. Iata de ce expatii nu vor disparea prea curand din Romania.