Cele patru provocari ale trezorierilor
trezorierernst & younglichiditatifinantareresurse umane
Functia de trezorier este in mod traditional legata de aspectele financiare generale ale companiei. Criza financiara, consecintele acesteia si deplasarea interesului catre integrarea unitatilor de business si a proceselor au extins rolul alocat trezorierilor. Pentru a intelege aceasta redimensionare de rol si impactul acestor schimbari in organizatii, Ernst & Young a realizat o cercetare care a inclus peste 100 de trezorieri profesionisti din corporatii prezente in 14 tari.
Rezultatele studiului au evidentiat urmatoarele:
- 40% dintre trezorieri au mentionat finantarea ca fiind cea mai mare problema cu care s-au confruntat anul trecut, in timp ce precizia proiectiei lichiditatilor si managementul acestora raman o provocare majora.
- Aproape jumatate dintre cei intervievati sunt de parere ca mai buna utilizare a tehnologiei este esentiala pentru eficientizare, dar considera ca folosirea acesteia este inca intr-un stadiu incipient.
- Peste 60% dintre respondenti au raportat dificultati in ceea ce priveste recrutarea resurselor umane.
Studiul a evidentiat patru dificultati operationale cu care se confrunta trezoreriile:
1. Monitorizarea riscurilor operationale si lipsa schimbarii in abordarea managementului riscurilor
Intrebati despre managementul riscului si guvernanta in general, managerii de top intervievati au aratat ca riscurile financiare sunt in topul preocuparilor lor si cred ca aceasta situatie este foarte probabil sa continue si in urmatorii doi ani. Peste 30% dintre respondenti sunt de parere ca extinderea integrarii unitatilor de business si a trezoreriei este un factor generator de schimbare, pe locul doi aflandu-se cresterea nivelului lichiditatilor si a concentrarii pe finantare - indicate de 25% dintre ei. Chiar si asa, 27% dintre respondenti nu au facut nicio schimbare in ce priveste abordarea managementului riscului, in ciuda faptului ca au recunoscut lipsa de maturitate a acestei abordari. Mai mult decat atat, riscul operational nu figureaza printre preocuparile lor, ceea ce este surprinzator dat fiind rolul pe care managementul riscului operational il are in identificarea potentialelor fraude.
2. Eficienta managementului lichiditatilor
In cadrul studiului, 30% dintre trezorieri au identificat acuratetea proiectiilor privind fluxurile de trezorerie ca fiind principalul risc de gestionare a lichiditatilor, in timp ce alti 20% si-au aratat ingrijorarea referitoare la accesul la finantare si refinantare.
Ingrijorarile exprimate in privinta lichiditatilor sunt justificate prin insuficienta mecanismelor de previzionare a lichiditatilor, a unor modalitati de plata descentralizate, precum si prin lipsa de vizibilitate si de acces in timp real, prin intermediul trezoreriei, la lichiditatile unitatii de business. Chiar si in conditiile unei refinantari care se dovedeste dificila (40% dintre respondenti s-au confruntat cu aceasta situatie in ultimele 12 luni), ar putea sa mai existe resurse financiare aditionale in zonele mai discrete ale afacerii care ar putea fi folosite cu rol de capital circulant.
In ciuda recunoasterii de catre trezorieri a importantei indicatorilor de performanta (KPI) pentru calibrarea riscului financiar, indicatorii operationali s-au dovedit a fi foarte putin utilizati.
3. Rentabilitatea investitiei in sisteme si tehnologie
Studiul Ernst & Young indica diferente semnificative de opinie si actiune intre respondenti cand vine vorba despre tehnologie. Cu toate ca majoritatea respondentilor (96%) admit ca au implementat un sistem de tip Treasury Management System (TMS), acestia recunosc faptul ca nu sunt aliniati celor mai noi practici in domeniu. Optiunile tehnologice disponibile pentru trezorieri la ora actuala sunt extrem de sofisticate; desi acestia recunosc anumite limitari personale in utilizarea tehnologiei, se intampla foarte rar sa ia masuri in acest sens. Rezultatele cercetarii arata diferente de perceptie in ceea ce priveste rentabilitatea investitiei intr-un sistem de management al trezoreriei – mai putin de jumatate dintre trezorieri sunt de parere ca tehnologia si imbunatatirea calitatii datelor ii vor ajuta sa realizeze in viitor modelul de operare dorit.
Motive pentru nevalorificarea in intregime a TMS:
- Nivelul scazut de implementare a functionalitatilor pentru reducerea costurilor.
- Lipsa de suport tehnic din partea vanzatorului.
- Lipsa de pregatire a trezorierilor in folosirea sistemului care atrage dupa sine nevalorificarea la maxim a potentialului acelui sistem.
In lipsa unui concept care sa integreze si strategia de business, investitiile avansate si schimbarile inerente de sisteme pentru trezorerie pot fi anevoioase, dar sunt necesare si aduc beneficii pe termen mediu si lung, chiar daca, in prezent, diferentele de perceptie sunt semnificative.
4. Dezvoltarea si recrutarea resurselor umane
Functia de trezorier este si ea atinsa de provocarea privind recrutarea de resurse umane avand setul relevant de competente. In legatura cu perspectiva completarii personalului existent cu noi membri, 63% dintre respondenti au recunoscut ca intampina dificultati la recrutare din doua motive: oferta scazuta de candidati calificati si oportunitatile mai bune oferite de sectoarele serviciilor financiare si de consultanta.
In timp ce 75% dintre trezorieri se asteapta sa-si extinda aria de activitate in urmatorii doi ani, doar 1 din 5 estimeaza o crestere a numarului de angajati in departament. In general, numarul mediu de membri ai unei echipe de trezorerie este de cinci persoane. Cu toate acestea, media aritmetica de 15 arata ca exista un numar semnificativ de echipe de trezorerie de mari dimensiuni printre respondenti.
In absenta unei tinte clar definite privind modelul de operare care sa incorporeze toate zonele de activitate - managementul riscului, managementul lichiditatilor, resursele umane si tehnologia - nu se pot inregistra progrese semnficative pentru domeniul de activitate al trezoreriei. Daca acestor dificultati nu li se gaseste raspuns in viitorul apropiat, unii trezorieri ar putea considera dificil sa influenteze nu numai domeniul lor de activitate, dar si viitoarea directie de dezvoltare a companiei.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
