Situatia s-a schimbat de la primele incursiuni ale oamenilor de afaceri chinezi in lumea off-shore-ului. Banii au inceput sa iasa masiv din tara, au tranzitat prin “firmele minune” din Insulele Virgine, apoi s-au indreptat spre investitiile din strainatate sau spre piete de pe care s-au cumparat metale rare, minerale si alte materii prime.
In timp ce birocratia si interventia etatista a statului au tendinta de a paraliza sistemul comercial al Chinei, inmatricularea unor firme in paradisurile fiscale sunt benefice pentru afaceri. Este parerea lui Mei Xinyu, cercetator la ministerul comertului din Beijing, care considera ca decizia de a inscrie o firma in afara granitelor tarii, desi dureroasa, este una pragmatica. Asta nu inseamna ca toate afacerile din off-shor-uri sunt curate ca lacrima.
In septembrie 2013, Zhang Shuguang, vechi cadru de conducere al cailor ferate, a fost acuzat de justitia chineza ca ar fi transferat 2,8 miliarde de dolari din conturile sale bancare intr-un off-shore. Dar Zhang Shuguang nu este decat o mica rotita intr-un mecanism mult mai complicat. Conform unui raport publicat de Banca Centrala a Chinei, de la mijlocul anilor ‘80 incoace, mai multi demnitari au scos in diverse moduri din tara peste 120 de miliarde de dolari.
Cosco este o uriasa companie de stat, specializata in trasportul maritim containerizat. In anul 2000, societatea pentru servicii offshore TrustNet, care apare in procesul de inregistrare al majoritatii firmelor chineze in paradisurile fiscale, a ajutat si Cosco sa-si deschida o filiala in Insulele Virgine. Printre directorii de atunci ai Cosco s-au numarat si actualul presedinte al companiei, Ma Zehua, dar si Song Jun, judecat in 2011 pentru deturnare de fonduri, delapidare si abuzuri. Detasat in 2001 la o filiala Cosco din Qingdao (estul Chinei), Song a infiintat o societate-fantoma in Insulele Virgine prin intermediul careia a sifonat 6 milioane de dolari din bugetul alocat construirii Cosco Tower Plaza Qingdao, o cladire de 53 de etaje. Din banii obtinuti, si tot prin firma din paradisul fiscal, a cumparat 37 de apartamente la Beijing, Tianjin si Qingdao. Verdictul in procesul care i s-a intentat nu a fost facut public, conform ICJI.
Huang Guangyu, care a fost intr-o perioada cel mai bogat om din China, a facut parte si el din grupul oamenilor de afaceri chinezi care s-au indragostit de Insulele Virgine britanice. Documentele aflate in mainile ICJI arata ca sotia sa Du Juan a infiintat in arhipelagul din Marea Caraibelor nu mai putin de 31 de societati intre 2001 si 2008, adica exact in perioada in care sotul sau detinea Gome, cel mai mare lant de magazine de electronice din China. Huang Guangyu a fost condamnat in 2010 la 14 ani de inchisoare pentru coruptie si manipularea preturilor. Sotia sa a fost condamnata pentru infractiuni similare, dar a fost eliberata ulterior. Chiar daca Huang Guangyu mai are de stat in inchisoare, imperiul sau continua sa produca bani, iar el, desi i s-a confiscat averea din China, inca este proprietarul a 30% din reteaua de magazine, gratie firmelor din Insulele Virgine, Shining Crown Holdings si Shine Group.
In timp ce averile oligarhilor din mediul de afaceri, ale responsabililor guvernamentali si ale familiilor lor sporesc pe zi ce trece, intinzandu-se ca panza unui paianjen, multi oameni simpli au inceput sa-si exprime nemultumirea si mania in mod public, folosind retelele sociale de pe Internet sau adunarile Miscarii Cetatenesti, care reuneste mai multe organizatii ale societatii civile din China. Nu au insa toti norocul sa-si duca nemultumirea pana la capat. Fondatorul miscarii, Xu Zhiyong, a fost arestat impreuna cu alti 20 de membri ai miscarii, iar procesul lor va incepe maine, 23 ianuarie.
Beijing-ul nu se sfieste sa critice mass-media straina si sa-i puna chiar pumnul in gura. Pentru ca au vorbit despre “Printii rosii” si averile lor ascunse in off-shore-uri, New York Times si Bloomberg News s-au trezit cu site-urile blocate in 2012, iar jurnalistii lor au inceput sa-si obtina din ce in ce mai greu vizele de intrare in China, conform relatarii celor de la ICJI.
Dupa ani buni de pasivitate, Statele Unite ale Americii si Marea Britanie au inceput sa para mai interesate de a limita abuzurile care vin dinspre companiile inregistrate in paradisurile fiscale. China pare mai putin combativa in actiunea sa de reformare a sistemului, sunt de parere jurnalistii de la ICJI. Si asta pentru ca legislatia chineza permite utilizarea de firme off-shore pentru efectuarea de operatiuni comerciale si, mai mult, pana la sfarsitul anului trecut, nu-i obliga pe cetateni sa-si declare activele pe care le detin in strainatate. “Pur si simplu legiuitorul nu s-a gandit ca vreun chinez va indrazni sa plece cu banii din tara lui” este de parere avocatul rezident la Beijing, Rocky Lee, citat de jurnalistii de la ICJI.
In prezent, autoritatile chineze incearca sa recastige controlul asupra fluxurilor de capital privat care se scurg catre paradisurile fiscale. De la 1 ianuarie, noua legislatie prevede ca fiecare chinez sa-si declare activele pe care le detine in afara tarii, insa punerea in practica a acestor noi reglementari depinde si de succesul campaniei globale de a pune ordine in sistemul off-shore. Dintr-un studiu realizat in 2013, la care au participat peste 200 de bancheri si alti specialisti in sistemul off-shore, reiese extrem de clar ca, in prezent, motorul de crestere a acestui sistem este chiar China. Iar dupa parerea unui director de companie care ofera servicii off-shore in Insulele Virgine tot China este si cheia succesului pe care mizeaza astfel de firme pentru castigarea de noi clienti in urmatorii cinci ani.
