Cum poate sta pe loc masina personala nu numai in Vinerea Verde
vinerea verdepoluare romaniaprotectie mediumasuri antipoluaretransport public gratuit
Pe 12 martie 2021, Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor a lansat campania "Vinerea Verde", menita sa reduca poluarea cauzata de transportul cu masinile personale in marile orase. Demersul are si slogan: "STOP! Azi masina sta pe loc!" si ar trebui sa incurajeze utilizarea transportului alternativ de catre angajatii din institutiile publice in scopul reducerii emisiilor de carbon.
Bine ca nu au zis "Azi masina sta-n parcare, caci, de unde locuri suficiente?" Cat despre verbul a sta, acesta se asorteaza, aproape in fiecare zi, cel putin in Bucuresti, cu incremenirea-n trafic.
Citeste si:
Noua state membre UE cer stabilirea unui calendar pentru interzicerea vanzarilor masinilor diesel si pe benzina
Dar, cu sau fara slogan,
Vinerea Verde isi propune ca, pana la sfarsitul anului, cel putin unul din patru angajati sa vina in ultima zi lucratoare a saptamanii la serviciu pe jos, cu bicicleta sau cu transportul in comun si sa renunte, pentru o zi, la autoturismul personal.
In primul rand, nu ar fi normal ca ministrul Mediului sa vina in fiecare zi la serviciu cu bicicleta, metroul, pe jos? Ar strica sa faca asta cam toti angajatii institutiei, care, ar fi nimerit sa obtina aceasta calitate si pentru ca au lucrat sau prestat voluntariat intr-o ONG care are ca obiect de activitate protectia mediului? Ministerul Mediului si structurile subordonate ar trebui sa fie exemplul suprem, varful de lance care inteapa bula de dioxid de carbon.
Pana atunci, in prima vinere verde, in frunte cu prim-ministrul Florin Citu, sefii celorlalte ministere s-au pozat/filmat venind la munca per pedes sau cu metroul, tramvaiul, masina electrica.
Foarte frumos, cel putin au dat un mesaj de solidaritate in cadrul guvernului de coalitie. Dar cati dintre angajatii din ministere locuiesc la o distanta atat de mica de sediul institutiei astfel incat sa nu le ia cel putin doua-trei ore ca sa vina la munca, pe jos, precum domnul Citu?
Daca vor sa-i incurajeze pe salariati sa-si schimbe modalitatea de deplasare, de ce nu le platesc institutile la care lucreaza abonamente la oricare dintre mijloacele de transport in comun? De ce nu le cumpara, in loc de masini de serviciu, biciclete de serviciu (de folosit cand starea vremii permite o deplasare civilizata)? De ce nu sunt cumparate microbuze care sa transporte copiii angajatilor la si de la gradinita/scoala? Pentru ca exista o solutie si mai buna...
In autoincantarea generata de noua initiativa de protejare a mediului, un alt lucru care scapa este ca, daca incarci trotineta, bicicleta sau masina electrice consumand energie produsa prin arderea hidrocarburilor sau carbunilor, unde mai este limitarea poluarii cu noxele rezultate in urma arderii acestora?
Cand, la inceputul acestei saptamani, vremea s-a-ntors inspre apucaturile ei hibernale, aproape 50% din energia electrica a tarii noastre era produsa de ce se cheama surse regenerabile (poate corect ar fi sa li se spuna surse de energie perpetua), insemna ceva sa incarci masini si trotinete la priza.
A suflat vantul cu putere, s-au invartit cu spor turbinele eoliene. Au cazut cantitati uriase de precipitatii, s-au invartit cu la fel de mult spor turbinele hidrocentralelor. Mediul a produs energie prietenoasa cu el insusi. Fara eoliene si hidrocentrale, imensa cantitate de energie s-ar fi irosit.
Mai exista intitiative de felul Vinerii Verzi, cea mai cunoscuta fiind Ora Pamantului. Ambele au in comun durata foarte mica. Adica, la cat de mare este poluarea pe intreaga planeta, la cate grade arata termometrul incalzirii globale, lupti stingand luminile nenecesare si scotand din priza electrocasnicele care ard degeaba, doar o ora pe an, iar, in restul de 8.759 de ore, ce faci? La fel, ai, teoretic, 52 de zile verzi din 365...
Nu sunt de ajuns Vinerea Verde, saptamana verde sau anul verde, ci... normalitatea verde (care, oricum, nu garanteaza, mult dorita salvare a planetei), inspre care primul pas ar trebui sa fie promisul (si uitatul!) transport public asa-zis gratuit (acum un an, ducatul Luxemburg devenea prima tara din lume cu gratuitate pe intreaga retea de transport public, iar, din 2018, in Estonia, transportul public cu autobuzul, pe aproape intreg teritoriul, a devenit gratuit).
Autoritatile locale si cea centrala cheltuiesc sume mari pentru subventionarea transportului public, fara de care pretul unei calatorii ar fi peste dublu.
In loc de milioane de panselute si de sute de kilometri de borduri, in loc sa subventioneze gras cumpararea de masini electrice, din fonduri nationale si europene pentru protectia mediului, autoritatile ar trebui sa cumpere tot mai multe mijloace de transport in comun, sa dimensioneze numarul acestora direct proportional cu cel al populatiei, dupa care sa subventioneze 100% transportul public.
Este foarte probabil ca, numai in aceste conditii de civilizatie si confort, majoritatea oamenilor ar renunta sa foloseasca atat de des automobilul personal, pe care multi si-l cumpara la mana a saptispea dintr-o tara care nu vrea cimitire de masini pe teritoriul sau.
Foto: pexels.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
