In urma cu 120 de ani, viitorul apartinea automobilelor electrice. Ce a determinat declinul lor?

In urma cu 120 de ani, viitorul apartinea automobilelor electrice. Ce a determinat declinul lor? In ciuda a ceea ce ati putea crede, automobilul electric nu este o inventie noua. Istoria lui incepe pe la 1830 (da, ati citit bine!), cand mai multi ingineri europeni au pus la punct diverse variante de vehicule propulsate de motoare electrice. Erau vehicule care mergeau cu viteze mici, de doar 6-7 km/h, dar lucrurile au evoluat spectaculos in deceniile urmatoare, atat ca design, cat si ca performante. La sfarsitul secolului XIX puteam vorbi deja despre un automobil electric in toata regula, capabil sa se deplaseze cu 100 km/h (acest prag a fost atins de belgianul Camille Jenatzy, la 29 aprilie 1899).

Automobilul electric a dominat sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. A captat atentia inginerilor si a beneficiat constant de imbunatatiri, astfel ca in jurul anului 1900 era cel mai bine vandut vehicul pe piata americana, cu un maxim al productiei atins in 1912.

Isi depasea net rivalii – automobilele cu aburi sau cu benzina – prin cateva avantaje majore. De exemplu, nu avea vibratii, nu emana mirosuri neplacute, nu producea zgomot, nu trebuia pornit cu manivela si nu necesita schimbarea vitezelor (operatie care se facea foarte anevoios la varianta pe benzina).

Nici automobilul cu aburi nu necesita schimbarea vitezelor, dar suferea in schimb prin faptul ca in zilele geroase avea nevoie chiar si de 45 de minute pana sa porneasca. In plus, reteaua de drumuri nu era foarte dezvoltata, drumurile bune existau doar in interiorul oraselor, deci majoritatea deplasarilor erau scurte. Un aspect ideal pentru vehiculele electrice, care aveau o autonomie redusa: sub 30 km, cu o viteza maxima de 22 km/h.

In 1900, in SUA erau inregistrate 33.842 de automobile electrice.

Apoi, dupa 1912 a inceput declinul, ca efect al mai multor factori:

• s-a dezvoltat infrastructura, orasele erau acum conectate printr-un sistem de sosele bine pus la punct, fapt care a dus la nevoia de autovehicule cu autonomie mai mare;
• petrolul texan a permis scaderea pretului benzinei pana la un pret accesibil oricui;
• inventarea demarorului electric a eliminat pornirea cu manivela;
• productia de masa initiata de Henry Ford a scazut pretul automobilelor pe benzina la cca 35% din pretul celor electrice.

Ca urmare, pana in 1935, automobilele electrice erau practic disparute de pe piata auto. De-abia dupa 1960 ele au revenit din nou in atentie, ca posibila solutie pentru reducerea emisiilor de gaze in atmosfera si pentru diminuarea importurilor de petrol.

Iar astazi asistam din nou la un reviriment, pe acelasi considerent ca in urma cu 120 de ani: nevoia de deplasari pe distante scurte, in interiorul oraselor. Daca ne concentram asupra acestui aspect, avantajele devin imediat evidente:

1) reducerea drastica a poluarii urbane (sectorul transporturi este responsabil pentru o cincime din emisia de gaze cu efect de sera din Uniunea Europeana);
2) reducerea zgomotului. Automobilul electric este foarte silentios, dar acest avantaj constituie totodata si un dezavantaj: pietonii sunt obisnuiti sa auda cand se apropie o masina si, nemaifiind avertizati de zgomotul motorului, e posibil ca ei sa faca miscari imprudente.  
3)  economia de energie. S-a calculat ca aceasta economie este maxima la deplasarea cu viteze mici si la un regim de condus cu porniri si opriri dese, adica exact situatia din orase.
4) economia de petrol. Se estimeaza ca in 2030, utilizarea masinilor electrice va aduce o economie de 5 milioane de barili de petrol pe zi (!).

La nivel mondial, in fiecare an se vand in jur de 10 milioane de automobile electrice, adica 14% din totalul de vanzari de masini noi. Liderul este Tesla Model Y, care a inregistrat vanzari de 267.200 de bucati doar in primul trimestru din acest an.

Sursa foto: www.pixabay.com