de Vlad Strunescu
la 21 Iun. 2019 Exclusiv
Avem doua autostrazi - nicidecum mari si late - si nici macar acestea nu se simt prea bine. Desi aproape fiecare kilometru costa de parca-i placat cu aur, drumurile "de viteza" zici ca-s din lemn mancat de carii.
Asadar, lipsa autostrazilor si a unor drumuri decente, in general, sunt cauze de accidente.
In "tara fara autostrazi", industria auto a ajuns sa contribuie cu 14% la PIB si cu 26% la exporturi. In 30 de ani de la Revolutie, la nimic nu s-a democratizat Romania mai mult decat la transportul aerian si la accesul la un automobil, chiar daca la mana a saptispea.
Iar asta este un alt indicator al unui posibil drum spre pierzanie. Cine isi cumpara un autoturism cu de 100 de ori mai multi kilometri la bord decat totalizeaza intreaga retea de drumuri din Romania, inseamna ca nu-si permite unul nou si, oricum, face un efort financiar.
Daca, doar pentru a pune mana pe volanul unei masini in prag de pensionare si pentru a-i face plinul (in caz ca nu alimenteaza cu trei litri o data), o familie sau un individ strange din dinti, de unde va avea bani pentru asigurari, inspectii tehnice periodice (si remedierea deficientelor descoperite), revizii, inlocuirea pieselor "consumabile", eventuale amenzi, cauciucuri de vara, cauciucuri de iarna si cazare pentru acestea?
Nu va avea si, atunci, va rula la noroc, altoit cu doua crezuri stupide. Primul: el, soferul roman, este nu cel mai bun din lume, ci cel mai bun pilot de curse, stranepot al lui Fangio si var primar cu Hamilton.
Al doilea crez: lui nu i se poate intampla nimic rau.
Cu atare atitudine fata de sine, cum sa mai avem pretentii sa-i pese respectivului cat o placuta de frana degerata de semenii sai participanti la trafic?
Mai mult decat atat, Romania sta prost, inspre foarte, la aproape tot ce inseamna educatie. Cele mai recente date Eurostat ne pun pe locul trei in Uniunea Europeana la parasirea timpurie a scolii. Aproape 19% dintre tinerii romani cu varste intre 18 si 24 de ani renunta la studii.
Si datele Institutului National de Statistica sunt sumbre: aproape 30% dintre copiii mai mici de 18 ani au renuntat la studiile obligatorii, cu 10% mai mult decat acum doi ani si cu 7% mai mult fata de media europeana.
Aproximativ o cincime dintre elevii romani raman cu cel mult opt clase, si alea facute cine stie cum, iar 37% dintre tinerii de 15 ani sunt analfabeti functional. Cu toate acestea, desigur, vor masina si, implicit permis de conducere.
Si, daca scoala propriu-zisa aduce cu siajul gastei trecand prin apa, ce poate reprezenta scoala de soferi? Un fel de curs intesiv de sofat, la capatul caruia ai drept de viata si de moarte asupra ta si a semenilor care-si vor intersecta drumurile cu tine.
In nicio dezbatere, nu spune cineva ca, in forma sa actuala, scoala de soferi inseamna tot mai putin pentru provocari tot mai mari. In schimb, ca de obicei, se tot vorbeste despre... inasprirea legislatiei.
Nu ar fi mai bine ca scoala de soferi sa fie scoala veritabila, sa invete cadetul cum sa conduca ziua, cum sa conduca noaptea, cum sa conduca pe ploaie, pe zapada, cum sa plece din rampa?
Prin urmare, nu patru saptamani de curs, ci mult mai mult, poate ca in Finlanda sau in Elvetia, unde, dupa absolvirea scolii, statutul de incepator nu se rezuma la lamaia lipita pe parbriz si luneta, ci la un permis temporar de conducere.
Daca, dupa doi ani, soferul nu are abateri de la codul rutier, daca nu da cu masina-n gard, atunci primeste permisul de conducere.
Poate ca, pentru nicio alta forma de invatare, nu se potriveste mai bine dictonul ca nu pentru scoala, ci pentru viata invatam...
Foto: pixabay.com
Foto: pixabay.com
Comentarii