Stiati ca automobilul electric a aparut inaintea celui cu ardere interna? Automobilul electric a dominat sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. A captat atentia inginerilor si a beneficiat constant de imbunatatiri, astfel ca in jurul anului 1900 era cel mai bine vandut vehicul pe piata americana, cu un maxim al productiei atins in 1912.
Isi depasea net rivalii - automobilele cu aburi sau cu benzina – prin cateva avantaje majore. De exemplu, nu avea vibratii, nu emana mirosuri neplacute, nu producea zgomot, nu trebuia pornit cu manivela si nu necesita schimbarea vitezelor (operatie care se facea foarte anevoios la varianta pe benzina).

Nici automobilul cu aburi nu necesita schimbarea vitezelor, dar suferea in schimb prin faptul ca in zilele geroase avea nevoie chiar si de 45 de minute pana sa porneasca. In plus, reteaua de drumuri nu era foarte dezvoltata, drumurile bune existau doar in interiorul oraselor, deci majoritatea deplasarilor erau scurte. Un aspect ideal pentru vehiculele electrice, care aveau o autonomie redusa: sub 30 km, cu o viteza maxima de 22 km/h.

Perioada de declin

Declinul a inceput dupa 1912, ca efect al mai multor factori:

• s-a dezvoltat infrastructura, orasele erau acum conectate printr-un sistem de sosele bine pus la punct, fapt care a dus la nevoia de autovehicule cu autonomie mai mare;
• petrolul texan a permis scaderea pretului benzinei pana la un pret accesibil oricui;
• inventarea demarorului electric a eliminat pornirea cu manivela;
• productia de masa initiata de Henry Ford a scazut pretul automobilelor cu benzina la cca 35% din pretul celor electrice.

Pana in 1935, automobilele electrice erau practic disparute de pe piata auto. De-abia dupa 1960 ele au revenit din nou in atentie, ca posibila solutie pentru reducerea emisiilor de gaze in atmosfera si pentru diminuarea importurilor de petrol.

Situatia actuala

Progresul a fost insa relativ lent, rezultate notabile s-au inregistrat dupa 1990. General Motors a preferat, de exemplu, sa proiecteze si sa construiasca de la zero un automobil electric, in loc sa modifice o varianta deja existenta. A rezultat astfel EV1, cu o viteza maxima de 125 km/h si care accelera de la 0 la 80 km/h in cca 7 secunde. Problema era insa, din nou, autonomia redusa, sub 150 km.

Nici astazi lucrurile nu stau cu mult mai bine privind distanta parcursa la o singura incarcare a bateriei. Cam 200 km, atat poate parcurge fara oprire o masina electrica moderna. E necesara, asadar, o infrastructura solida, cu puncte de reincarcare dese si amplasate in locuri accesibile. In plus nu trebuie neglijata nici problema timpului necesar reincarcarii: 3-8 ore. Si, ca sa nu ascundem nimic, sa spunem si ca pretul unei astfel de masini este foarte piperat, de ordinul zecilor de mii de euro.

Sa nu uitam insa ideea de baza: automobilul electric este vehiculul ideal pentru deplasarea cotidiana, in interiorul oraselor, pe distante scurte. Daca ne concentram asupra acestui aspect, avantajele devin imediat evidente:

1) reducerea drastica a poluarii urbane (ca fapt divers, sectorul transporturi este responsabil pentru o cincime din emisia de gaze cu efect de sera din Uniunea Europeana);

2) reducerea zgomotului. Automobilul electric este foarte silentios, dar acest avantaj constituie totodata si un dezavantaj: pietonii sunt obisnuiti sa auda cand se apropie o masina si, nemaifiind avertizati de zgomotul motorului, e posibil ca ei sa faca miscari imprudente.

3) economia de energie. S-a calculat ca aceasta economie este maxima la deplasarea cu viteze mici si la un regim de condus cu porniri si opriri dese, adica exact situatia din orase.

Sursa foto : www.pexels.com