Invata sa iubesti cuvantul NU
bo peabodyantreprenorplan de afaceribanivanzari
Bo Peabody este partener la Village Ventures si fondator al companiei Tripod, Waterfront Media, dar si a altor catorva companii. Si el face parte din categoria tinerilor intreprinzatori care au intrat in istorie, asa cum o va face, peste ani, si Mark Zuckerberg.
In 1991, proaspatul student la Colegiul Williams, lui Bo Peabody i-a venit o idee. Aceea de a crea un "serviciu online" care sa le ofere studentilor sfaturi practice. Nu exista "internet" pe vremea aceea, cel putin nu cel de care a auzit toata lumea. Existau doar servicii online pe care oamenii el accesau prin intermediul unor modemuri dial-tone.
Si, pentru ca nu era internet, crearea unui serviciu online presupunea si construirea propriu-zisa a unei retele fizice. Pentru asta, Bo avea nevoie de 10 milioane de oameni. Ceea ce constituia o suma maricica pentru un student al anului 1991, cand ecosistemul de investitii de capital de risc nu era atat de dezvoltat ca-n zilele noastre. Asa ca Bo si-a inregistrat compania, a lucrat la un plan de afaceri si si-a facut bine temele.
In vara lui 1995, la un an dupa ce Bo a absolvit, Netscape a devenit public si s-a nascut era internetului comercial. Bo a reusit sa-si adune banii de care avea nevoie de la o companie numita New Enterprise Associates. Doi ani mai tarziu, adunase deja peste un milion de utilizatori, pentru un produs care nu mai semana cu viziunea sa originala. Asa ca a vandut Tripod catre Lycos penrtu suma de 58 de milioane, in actiuni. Cand, in sfarsit, a putut sa-si vanda actiunile, valoarea lor era de 10 ori mai mare.
Va prezentam cateva fragmente din capitolul 7 al cartii "NOROCOS SAU INTELIGENT: Secretele unei vieti antreprenoriale", carte pe care Bo a scris-o pentru a-si spune povestea:
"Am angajat un director de vanzari pentru a-mi aduce un profit de care aveam mare nevoie. Acesta lucrare in publicitatea traditionala vreo sapte ani, deci parea omul ideal. In orice caz, sa vinzi publicitate pe internet in 1996 era ca si cum ai vinde carne vegetarienilor. Oamenii ii spuneau mereu NU. Cand l-am intrebat ce parere are, mi-a dat un raspuns cat se poate de istet: "Bo, produsele nu sunt cumparate, sunt vandute. Procesul de vanzare incepe cand clientul spune NU".
Antreprenorii aud cuvantul NU mai mult decat oricine altcineva. Si exista un motiv intemeiat pentru asta: antreprenorii urmaresc proiecte fundamental inovatoare, potential riscante. De ce ar vrea un om de afaceri sa sprijine, pe banii si timpul lor, ceva ce e absolut nou? Asa ca spun NU.
Majoritatea oamenilor de afaceri nu sunt platiti sa-si asume riscuri. Nimeni nu si-a pierdut slujba ca a cumparat un software de la Microsoft sau o reclama in revista People. Dar oamenii isi pierd locul de munca cand fac ceva nou sau diferit, cum ar fi investitia intr-un start-up. Asadar, daca mergi la General Electric si-i rogi sa te creada ca poti controla norii, nu te astepta sa sara de bucurie. Le e mult mai usor sa spuna NU.
Antreprenorii trebuie deci sa invete sa iubeasca cuvantul NU. Este un instrument pervers, dar necesar supravietuirii.
Multi oameni nu accepta respingerea. Trebuie insa sa invatati sa nu va blocati cand auziti cuvantul NU. Acela este, de fapt, momentul in care incepe lupta adevarata. Nimanui nu-i place sa zica NU unei alte persoane. Cand o face totusi are un moment de slabiciune. Profitati de ocazie si incepeti sa vindeti".
Un produs media marca Rentrop&Straton 
