LECTIA DE MANAGEMENT: Ana Branza - sa stii sa pierzi si sa stii sa castigi
scrimacampioanaana-maria branzaana branzavictorieromaniainfrangeredohaqatar
Sa castige e, pentru un campion, o chestiune de ADN. Sunt multi campioni care inteleg tarziu in cariera ce anume din ceea ce sunt face diferenta dintre ei si ceilalti care, cum spun toate cliseele sportului, transpira si pun la fel de multa pasiune, si la antrenamente, si pe terenul de joc. A pierde e, pentru un campion, exceptia prin excelenta. De aceea, adevarata masura a unui mare campion o da, la un moment dat, felul in care stie sa piarda.
Studiu de caz: un campion absent
Au fost ani in care, in plina „era Messi”, pentru ca invingatorul in cursa pentru Balonul de Aur la fotbal nu era un secret pentru nimeni, Cristiano Ronaldo, cu complicitatea antrenorului Jose Mourinho, absenta de la Gala de la Zurich invocand programul incarcat ori vreun antrenament programat dinadins la ora marelui eveniment.
Leo Messi nu i-a intors-o marelui sau rival. A venit, elegant si punctual, la Zurich anul acesta, desi bursa pariurilor il dadea outsider sigur, si, dupa cum au aratat-o imaginile TV, a acceptat rezultatul voturilor cu seninatate, spre deosebire de celalalt finalist, francezul Frank Ribery. La randul sau, clubul de care apartine, FC Barcelona, a fost primul in a-l felicita, pe retelele de socializare, pe castigatorul din acest an, Cristiano Ronaldo. Un mare campion ramane un mare campion atunci cand stie sa si piarda.
O campioana care stie sa piarda
In Romania, unde lamentarea si aruncatul vinii pe celalalt sunt adevarate sporturi nationale (sa ne amintim recentul esec al echipei feminine de handbal de la Mondiale, cand antrenorul Tadici, in loc sa-si asume rezultatul dezastruos in fata Poloniei, a trimis-o la conferinta de presa de dupa meci pe cea mai slaba jucatoare a noastra, practic o debutanta debusolata), rar vezi personaje care stiu sa piarda. Campioni, cu atat mai rar!
De aceea, un caz precum cel al scrimerei Ana-Maria Branza e aproape halucinant. Intr-atat de surprinzator, incat atitudinea ei, rezonabila si relaxata, dupa anumite infrangeri din cariera, a trecut, pentru unii suporteri si pentru talibanii incrancenarii din presa sportiva, drept miserupism.
Departe de a fi consolata cu rezultatele ei proaste, Ana era, pur si simplu rationala. Intelegea unde gresit si ce avea de corectat, dupa cum respecta, in egala masura, efortul adversarelor sale in a o depasi si in a se autodepasi. Intr-atat de mult i s-a rupt de performanta Anei anul trecut, incat a fost declarata, la finele lui 2013, cea mai buna scrimera a lumii...
Sa dai tot ce poti mai bun si sa te bucuri pentru asta
Vineri, 18 ianuarie, la Doha, la etapa de Cupa Mondiala gazduita de Qatar, Ana Branza nu a reusit sa treaca de sferturile de finala. Era mare favorita, dar s-a impiedicat de o unguroaica artagoasa in prelungurile meciului, la asaltul final, de “totul sau nimic”. O milisecunda de neatentie si beculetul rosu al adversarei s-a aprins. Nu mai era nimic de facut.
“Asa-i in scrima: chiar daca toti ravnim la podium, uneori e mai bine asa! Azi m-am bucurat de scrima si am dat tot ce am putut. Iar asta-i motiv de zambet. Eu il am! Si voi?”, le-a scris Ana fanilor sai pe pagina sa oficiala de Facebook. “Maine dimineata la 9:00 avem meci cu echipa cu castigatoarea dintre Japonia-Polonia. Ne bucuram si maine, da?”, a prefatat simpatica noastra campioana turneul pe echipe de la Doha.
Victoriile de dupa infrangere
Ce a urmat a doua zi dupa infrangerea Anei in proba individuala tine de analele scrimei romanesti. In sferturile de finala, impotriva Estoniei, la ultimul dintre cele noua asalturi, Ana avea de recuperat 7 tuse pierdute de fetele noastre pana atunci. Sapte tuse in 3 minute! Dar Ana a reusit, a dus meciul in prelunguri, la fel ca si cu o zi inainte, dar acum nu a mai gresit tinta in asaltul decisiv...
In semifinale, contra SUA, intr-un meci super-tacticizat, in care nici una dintre echipe nu si-a permis sa riste, greul a cazut tot pe Ana, si tot in asaltul final, si tot in prelungiri. Dar lectia infrangerii la limita de cu o zi inainte fusese bine invatata. Din nou tusa decisiva si din nou victorie pentru Romania! Inutil de spus ca si finala contra Chinei s-a decis tot pe mana Anei, in runda finala...
"Ne bucuram si maine, da?"
In fruntea unei echipe tinere si neexperimentate, care a solicitat la maximum solutiile bancii noastre tehnice, Ana Branza a dovedit din nou ca e o mare campioana. Nu doar pentru ca s-a asumat cu mare responsabilitate momentele-cheie ale meciurilor din drumul spre medaliile de aur. Nu doar pentru ca a stiut sa treaca peste infrangerea de cu o zi inainte. Cat pentru ca, prin stilul ei, extrovertit si magnetizant, toata un zambet indiferent de presiunea meciurilor, ne-a facut, o data in plus, partasii bucuriei cu care a invatat sa isi croiasca drumul spre glorie.
“Ne bucuram si maine, da?”, zambea Ana catre cei de acasa, de pe podiumul de premiere, reluand promisiunea facuta cu o zi inainte, in seara uneia dintre cele mai dureroase infrangeri din cariera sa...
* Ciprian Rus este jurnalist la prestigiosul saptamanal "Formula AS" si are colaborari cu mai multe institutii media importante, printre care Europa FM si Dilema Veche. Din ianuarie 2012, face parte din echipa editorialistilor Manager.ro.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
