de Ciprian Rus
la 05 Nov. 2013
Omul numerelor mari
John W. Henry e omul numerelor mari. Nimeni nu s-ar fi gandit la asta pe vremea cand abandonase colegiul pentru a-si urma visul de a deveni rock star. Insa moartea tatalui sau il lasa, tam-nesam, la inceputul anilor ’70, la conducerea unei mari ferme de soia in Arkansas.
Nu prea i se potrivea tanarului chitarist noua postura de fermier, dar experienta acomulata aici il face imbatabil in jocul la bursa. John W. Henry devine miliardar in dolari si, chiar daca era deja prea tarziu ca sa mai revina pe scena rock, viata ii serveste pe tava vise inca mai inaccesibile decat cele pentru care, teribilist, precum mai apoi in lumea afacerilor, se lasase de scoala.
Intra, inca din 1989, in actionariatul mai multor formatii de baseball, pentru ca, in 2002, sa-si atinga adevaratul tel, acela de a fi proprietar al celebrei echipe Boston Red Sox. Achizitia Red Sox venea la pachet cu actiuni la un important canal local de sport, la o echipa de succes din NASCAR si la o firma specializata in marketing sportiv. Acum 3 ani, Henry a mai facut un pas riscant in managementul sportiv, cumparand legendara echipa engleza de fotbal FC Liverpool, pentru aproape jumatate de miliard de dolari. Miza comunitara a viziunii lui Henry se vede si aici, “cormoranii” avand de partea lor una dintre cele mai frumoase si mai statornice comunitati de fani din intreaga lume…
Victoria cu orice pret
Investitia in Boston Red Sox justifica si investitia in “The Boston Globe”, explica John W. Henry in articolul sau din ziarul pe care tocmai l-a cumparat, in schimbul a 70 de milioane de dolari cash. Cel mai influent ziar din statul New England si din metropola Boston face parte, la fel ca si actiunile la foarte populara echipa de baseball, din conceptul de comunitate care a stat la baza afacerilor din ultimii ani ale lui Henry.
“Dupa ce am cumparat Red Sox, am inteles ca de atunci inainte ma voi trezi in fiecare dimineata cu o responsabilitate ce viza milioane de fani – aceea de a pune capat celor peste opt decenii in care suporterii nu mai cunoscusera bucuria de a fi campioni”, scrie John W. Henry.
Cand vine vorba sa-si justifice investitia de la “Globe”, John W. Henry postuleaza cinci directii pentru viitorul presei. Novice intr-ale presei, Henry nu vorbeste in termeni absoluti. E un gentleman, nu trebuie sa arunce cu verdicte pentru a sublinia ca are dreptate.
1. Pariu pe comunitate
“The Red Sox mi-a aratat ce legaturi puternice pot exista intre vecini, intre membrii aceleiasi familii, intre colegii de munca si intre diferitele generatii. Cine nu s-ar fi inhamat la o asa munca daca ar fi avut ocazia? Cand am cumparat Red Sox, profitul a fost, efectiv, la baza listei tintelor noastre. Eram dispusi sa facem orice eforturi pentru a castiga titlul”, povesteste miliardarul american, incantat ca banii, deloc putini, i-au facilitat accesul la cele mai intime subterane emotionale ale Bostonului. Daca ai castigat comunitatea de partea ta, succesul in orice afacere locala e garantat.
“World Series Champion” cu Red Sox, John W. Henry a trecut la pasul urmator in ideea sa de a reconfigura ideea de comunitate in Boston: a cumparat “The Globe” si puzderia de site-uri si portaluri afiliate lui.
2. Cetatenii, inaintea actionarilor
Dupa Red Sox, “The Globe” e o noua „institutie” pentru care merita sa lupti cu orice pret, spune Henry. Foloseste cu obstinatie termenul de „institutie” cand vorbeste despre presa, pe care o vede in termenii unui serviciu public, in cea mai americaneasca acceptiune. “Imi place sa cred ca m-am alaturat celor de la Globe, si nu ca i-am cumparat, pentru ca marile institutii, publice si private, deopotriva, au administratori, nu proprietari. Iar acesti legatari au obligatii si responsabilitati fata de cetateni inainte de toate, nu fata de actionari. Acest lucru e valabil in primul si in primul rand in cazul institutiilor de presa”, scrie John W. Henry in “The Boston Globe”.
3. Actionariat local, pasionat de misiunea sa
“Am investit in Globe pentru ca cred in mod profund in viitorul comunitatii din Boston, iar <<The Globe>> trebuie sa joace un rol determinant in acest viitor. Pentru mine, una dintre cheile prosperitatii acestui ziar era un actionariat local, pasionat de misiunea sa. Deciziile legate de <<The Boston Globe>> sunt luate acum in Boston, nu la New York”, scrie Henry.
4. Alocare prudenta a resurselor
John W. Henry se tine deoparte cand vine vorba despre predictii privind viitorul presei scrise. “Predictiile se dovedesc, in timp, intotdeauna eronate”, glumeste el. Ce e sigur e faptul ca marile ziare vor avea de luptat cu avalansa de informatie aflata la dispozitia tuturor pentru a produce acea incredere pe care publicul sa o pretuiasca si sa o plateasca. “Pana cand veniturile presei se vor stabiliza, e nevoie de o alocare foarte prudenta a resurselor, pentru a construi si a sustine un fundament economic capabil sa duca mai departe misiunea jurnalistica”, mai crede proprietarul celor de la “Globe”.
5. Presa inseamna sustenabilitate, nu profit
“Investitia de la Globe nu e deloc pentru profit. E o investitie in sustenabilitate. Orice ziar mare, inclusiv <<The Globe>>, trebuie sa genereze indeajuns bani pentru a-si sustine misiunea sa vitala pentru comunitate. Cred foarte mult ca ziarele si site-urile lor vor depinde tot mai mult de abonamentele cititorilor pentru a putea produce informatia pe care acestia si-o doresc. E responsabilitatea ziarelor sa creeze valoarea care sa-i faca pe cititori sa se aboneze si pe publicitari sa comande publicitate”, concluzioneaza Henry.
*
De la inaltimea unei averi cotate de “Forbes” la 1,5 miliarde de dolari, dupa investitiile masive in sport, viitorul presei se vede ceva mai relaxat. Principiile lui Henry raman insa valabile. Cu manageri pasionati si responsabili ca el si cu deschiderea spre comunitate pe care Henry o propovaduieste, presa chiar are sansa de a redeveni ce a fost candva.
* Ciprian Rus este jurnalist la prestigiosul saptamanal "Formula AS" si are colaborari cu mai multe institutii media importante, printre care Europa FM si Dilema Veche. Din ianuarie 2012, face parte din echipa editorialistilor Manager.ro.
Comentarii