Cand managerii nu mai fac fata stresului de la locul de munca apeleaza la downshifting

Cand managerii nu mai fac fata stresului de la locul de munca apeleaza la downshifting joburipiata munciidownshiftingmanagerileadership

Termenul de downshifting se refera la situatiile in care manageri de o anumita anvergura renunta de bunavoie la salariile si la functiile lor de top, vand tot ce au si se retrag definitiv undeva la tara, pentru a duce o viata mult mai linistita, departe de stresul vechiului job. Fenomenul este destul de des intalnit in Occident, in Romania mai putin. Iar motivele pentru care noi nu avem (inca) un trend consistent de downshifting sunt mai multe.

In primul rand, pentru a se putea face aceasta schimbare radicala, e nevoie sa existe obligatoriu o anumita indestulare, o anumita siguranta a zilei de maine, pentru ca nimeni nu-si doreste sa plece dintr-o multinationala si peste o luna sa moara de foame.

Nu intamplator, downshifting-ul este popular strict in societatile evoluate, unde exista un confort material ce faciliteaza analiza propriei vieti, a valorilor cu adevarat relevante pentru individ.

In Romania, acest confort material nu exista. Din contra, cei mai multi romani se lupta din greu sa-si pastreze joburile, asa ca e greu de presupus ca unii ar renunta de bunavoie la ele si sa-si riste astfel insasi supravietuirea. E-adevarat, sunt si persoane care au ajuns la un nivel la care traiesc foarte bine si care ar putea sa mai reduca turatia, doar ca aici intervine al doilea motiv care impiedica downshifting-ul.

Este vorba despre faptul ca Romania a iesit de relativ putin timp din comunism, din acea perioada sumbra cu lipsuri si saracie generalizata. Ca urmare, oamenii sunt dornici sa acumuleze averi si sa reproduca un anumit stil de viata pe care inainte nu il vedeau decat prin filmele de pe casetele video care circulau clandestin.

Ba mai mult chiar, exista o competitie in acest sens (cine a acumulat mai mult), dupa cum exista si o competitie pentru functii, pentru pozitii sociale importante, vazute ca o modalitate de a iesi in evidenta, de a depasi plutonul.

Asemenea preocupari sunt normale si ele au existat si in tarile dezvoltate (si inca exista), doar ca acolo, in Occident, ele incep acum sa fie puse sub semnul intrebarii. De aici si situatia oarecum paradoxala care arata ca cetatenii din Est, din fostele tari comuniste, sunt adesea mai bine imbracati decat cei din Vest si conduc masini mai luxoase decat acestia.

Si asta nu pentru ca vesticii nu si-ar permite haine si masini mai bune (dimpotriva!), ci pur si simplu pentru ca ei nu prea mai sunt interesati de asemenea achizitii, pe care le considera excese.

Romania se afla inca in faza acumularilor materiale, aceasta este preocuparea dominanta in ziua de azi. Oamenii vor sa acumuleze bunuri si se supun singuri unei presiuni financiare constante pentru a putea sustine aceste acumulari. Iar la asta se adauga si faptul ca cei din jur i-ar privi in mod ciudat daca ar renunta la o slujba bine platita si la o functie de prestigiu pentru a creste capre sau albine in mediul rural.

O forma de downshifting tot exista insa. Doar ca e vorba despre un downshifting fortat, in sensul ca multi romani renunta la jobul lor din mediul urban si se muta la tara, nu pentru ca doresc sa-si limpezeasca viata, ci pentru ca nu se mai descurca financiar. Si atunci recurg la ultima solutie: o gospodarie intr-un sat sau intr-o comuna, care sa produca necesarul de hrana si eventual un castig financiar cat de mic pentru cheltuielile zilnice.

Downshifting-ul nu este neaparat o solutie magica pentru a scapa de stres

Sa nu incheiem totusi acest articol fara sa mentionam si reversul medaliei: downshifting-ul nu este neaparat o solutie magica pentru a scapa de stres si a regasi un anumit echilibru sufletesc, intr-o atmosfera mult mai linistita. Un om obisnuit cu o viata activa de birou s-ar putea sa se plictiseasca destul de rapid de aceasta atmosfera linistita si sa ajunga sa regrete agitatia fostului loc de munca.

Dar asta numai daca fostul loc de munca nu i-a creat deja probleme grave, cum ar fi pierderea sanatatii sau instrainarea de familie. Daca au intervenit asemenea probleme, e clar ca nu mai e loc de discutii. Bolile grave pe fond de stres sau instrainarea de cei dragi il fac pe oricine sa constientizeze care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata si il determina sa renunte, fara regrete, la goana nebuna dupa “a avea” sau “a fi cineva important”.

Citeste si: Scurta istorie a contabilitatii

Sursa foto: www.pexels.com