Cea mai pretioasa avutie a unui intreprinzator

Cea mai pretioasa avutie a unui intreprinzator Mai tineti minte emisiunea „Arena leilor”, difuzata la TVR 2, acum vreo 8 ani? Era o emisiune in care diversi oameni obisnuiti veneau si isi prezentau ideile de afaceri in fata unui juriu format din intreprinzatori cu greutate (“lei”), cu scopul de a obtine finantare pentru punerea respectivelor idei in practica.
Emisiunea a constituit o initiativa deosebit de instructiva, deoarece le permitea atat concurentilor cat si telespectatorilor un contact direct cu lumea reala a afacerilor, o lume aspra si pragmatica, unde nu rezista oricine. Emisiunea nu era o joaca, acolo chiar se negociau afaceri, cu investitii de zeci sau sute de mii de euro.

Ceea ce m-a pus insa pe ganduri atunci n-a fost o idee de afaceri a vreunui concurent, nici vreun comentariu venit dinspre juriu, ci... promo-ul emisiunii. In respectivul promo, unul dintre „lei”, intreprinzator de calibru, aparea si se adresa telespectatorilor cam asa: „Oameni buni, nu mai veniti cu afaceri mici, de familie. Ganditi in stil mare, la nivel national sau chiar international, treziti-ne interesul cu perspectiva unor profituri consistente.”

Marturisesc ca n-am prea inteles niciodata ce inseamna sa gandesti, ca incepator, in stil mare. N-am inteles ce inseamna asta in mod practic, concret - sa gandesti la nivel national sau international. Adica: e vorba sa iti propui direct, de la bun inceput, sa construiesti o firma mare sau chiar un mic imperiu? Sa te vizualizezi, peste ani, conducand o asemenea afacere de anvergura, unde se lucreaza numai cu milioane de euro?

Hm. Asta poate oricine, in sensul ca oricine poate sa isi spuna lui insusi: „Imi propun sa...” sau „Ma si vad in Top 300”.

Mai degraba, ca tot vorbim despre lucruri concrete, a gandi la nivel national inseamna sa pui pe hartie, sub forma unui plan de afaceri, toti pasii care ar trebui facuti, toate etapele care ar trebui parcurse pentru a construi o astfel de afacere mareata.

Si-atunci, daca asta inseamna, apare o intrebare: de unde stii care sunt acesti pasi si aceste etape? Ti le-a povestit cineva, le-ai citit pe Internet? Tu nici macar n-ai testat piata, nici macar nu stii daca exista cineva cu adevarat dispus sa cumpere produsul/serviciul tau si deja iti jalonezi traseul spre cucerirea lumii?

Hai sa privim lucrurile cu realism. Deocamdata esti doar un individ care are o idee. Atat. Acesta este punctul de pornire, de aici incepi. Adica de la un mare zero. Da, chiar e un zero: faptul ca prietenilor tai le place ideea ta nu tine loc de studiu de piata. Faptul ca un vecin ti-a spus ca el de-abia asteapta sa apara in comert un produs ca al tau nu inseamna ca poti sa te-apuci de previzionarea vanzarilor.

Esti la zero. Si logica iti spune ca trebuie sa incepi usor, testand cu mare atentie terenul inainte de fiecare nou pas. Pui la punct o prima varianta a produsului/serviciului tau, faci o mica promovare, vezi ce chestiuni neprevazute apar (ca sigur apar chestiuni neprevazute!) si operezi modificari, din aproape in aproape.

Castigi primul client (imensa victorie!), te adaptezi la fiecare semnal pe care ti-l da piata, iti imbunatatesti permanent oferta, iei contact cu fiecare aspect al afacerii, oricat de marunt, si inveti sa il gestionezi. Si iata ca incet-incet, cu multa munca si tenacitate, reusesti sa construiesti o mica afacere viabila care deserveste... un cartier.

Bravo! Te poti gandi acum si la celelalte cartiere. Alte probleme, alte chichite, alte provocari, alte investitii (mult mai serioase). Dar important e ca acum nu mai esti la zero, stii deja cam cum merg treburile, ai un bagaj frumusel de experienta in spate.

Ai terminat si cu celelalte cartiere? Bagajul tau de experienta a crescut considerabil, poti sa vizezi intregul judet si apoi, iata, intreaga tara. Ai ajuns la nivel national. „Nivel national” inseamna logistica, sedii in teritoriu, zeci (sute) de angajati de coordonat, operatiuni sensibile etc., dar nu te mai sperii, poti sa abordezi aceasta etapa. De-abia acum poti sa abordezi aceasta etapa. Pentru ca de-abia acum esti un intreprinzator matur, capabil sa tina sub control si in functiune o asemenea masinarie complexa numita afacere la nivel national. Si a durat ani buni ca sa ajungi aici.
                                                                                
Toti „leii” prezenti in emisiune au parcurs acest traseu. Si te-ntrebi: au uitat oare acest lucru? Au uitat de unde au pornit? Pentru ca a-i spune unui incepator sa gandeasca direct la nivel national e cam totuna cu a-i spune ca acest traseu poate fi cumva suntat, ca e posibil un salt direct pana in varf.

Sigur, un intreprinzator cu greutate, care a reusit deja, poate sa priveasca mai detasat lucrurile (pentru ca stie cum pot fi depasite anumite dificultati) si de-aceea, probabil, saltul nu i se pare chiar de neconceput.

Dar adevarul e ca drumul pana in varf trebuie parcurs integral, pas cu pas, in ani. Si asta nu pentru ca oamenilor nu le-ar placea scurtaturile (le plac foarte mult si le cauta tot timpul, dovada ingramadeala saptamanala la 6 din 49). Motivul e altul: drumul trebuie parcurs pentru ca... e singurul. Nu exista alt mod de a ajunge in varf, nu exista scurtaturi.

Lucrurile devin mai clare daca punem altfel problema: ca sa conduci o firma nationala trebuie sa fii genul de om care poate conduce o firma nationala. Iar singurul mod in care poti deveni un astfel de om este sa parcurgi drumul, pas cu pas. Doar asa poti sa acumulezi acest bagaj fascinant de intamplari, provocari, riscuri, probleme si solutii, suisuri si coborasuri, relatii umane, informatii, emotii (de la panica si disperare la bucuria victoriei obtinute cu greu) – un bagaj super-complex, dar care incape intr-un singur cuvant: experienta.

Experienta e cea care iti permite sa ajungi in varf si, mai ales, sa te mentii acolo. E cea mai pretioasa avutie a unui intreprinzator.

Sursa foto: www.pexels.com