Ghidul angajatorului. Ce pateste salariatul care divulga informatii confidentiale despre firma?
Orice salariat are obligatia generala de fidelitate fata de angajatorul sau. Aceasta este prevazuta la art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii si presupune de fapt doua obligatii: una de neconcurenta (salariatul nu are voie sa desfasoare in interesul lui propriu sau al unui tert activitati care ii fac angajatorului concurenta), alta de confidentialitate, care presupune interdictia de a divulga informatii despre care a fost avertizat de catre angajator ca sunt confidentiale. Ce se intampla insa daca salariatul nu respecta aceste obligatii?
Daca unui salariat i s-a comunicat in mod expres caracterul confidential al unei informatii, el este obligat sa pastreze secretul asupra acesteia pe intreg parcursul contractului de munca. Divulgarea informatiei reprezinta
nerespectarea unui ordin de serviciu si atrage raspunderea disciplinara si, in masura probarii unui prejudiciu, pe cea patrimoniala.
Astfel, el va putea fi obligat la plata de despagubiri egale cu prejudiciul cauzat, cu luarea in considerare a urmatoarelor elemente:
• valoarea pe piata a informatiei divulgate;
• profitul pe care angajatorul l-ar fi obtinut prin utilizarea informatiei;
• diminuarea profitului obtinut de catre angajator in urma divulgarii informatiei;
• calificarea profesionala a salariatului si natura muncii sale (cu cat functia salariatului este mai inalta in ierarhia firmei, cu atat este de presupus ca informatiile cu care opereaza au un grad mai accentuat de confidentialitate);
• vinovatia salariatului in divulgarea informatiilor.
Calculul despagubirilor este insa mai problematic, pentru ca, adesea, efectele divulgarii informatiilor sunt greu de cuantificat.
De exemplu, in cazul divulgarii unor secrete de fabricatie, daca societatea concurenta ar fi putut realiza oricum produsul respectiv, dar cu cheltuieli mai mari, este dificil de apreciat care este prejudiciul suferit de catre angajator in contextul in care divulgarea respectivelor secrete a condus doar la diminuarea acestor cheltuieli.
De observat ca intre obligatia de neconcurenta si cea de confidentialitate exista un raport foarte strans. Scopul amandurora este protejarea angajatorului de prejudiciile pe care i le-ar putea pricinui un salariat divulgand informatii secrete catre competitori. Atentie, nu este vorba aici despre protejarea angajatorului impotriva concurentei in sine, ci doar impotriva exploatarii neloiale a informatiilor pe care le detine, prin firma sa.
Uneori, aceeasi fapta poate constitui o incalcare a obligatiei de confidentialitate sau a obligatiei de neconcurenta, in functie de scopul in care este facuta.
De exemplu, fotocopierea unor documente secrete ale angajatorului in scopul furnizarii acestor informatii unui concurent constituie o incalcare a obligatiei de confidentialitate, in timp ce aceeasi fapta savarsita in scopul desfasurarii pe cont propriu a unei activitati concurentiale constituie o incalcare a obligatiei de neconcurenta.
Legea face diferenta si intre situatia in care autorul faptei de divulgare a informatiilor confidentiale este inca salariatul angajatorului (caz in care raspunde patrimonial, potrivit art. 254 din Codul muncii, acoperind prejudiciul prin retineri din salariu) si situatia in care nu mai este salariatul angajatorului (caz in care raspunde delictual, potrivit dispozitiilor din Codul civil).
Sursa foto: www.pexels.com
