Ghidul angajatorului. O clauza nelegala inserata frecvent in contractele de munca

Ghidul angajatorului. O clauza nelegala inserata frecvent in contractele de munca ghidul angajatoruluicontract muncacontract de munca

Drepturile salariatilor pot fi stabilite prin contractul colectiv sau individual de munca si prin regulamentul intern. Frecvent insa angajatorii recurg la urmatoarea strategema: mentioneaza drepturile salariatilor doar in regulamentul intern, iar in contractul de munca fac o simpla trimitere la regulamentul intern, motivatia fiind simpla – daca se razgandesc asupra unor drepturi, regulamentul intern il pot schimba unilateral, pe cand contractul de munca nu. Dar cat de legala este aceasta procedura si ce spun instantele de judecata?

Intr-o speta, un angajator a stabilit cu salariatul ca ii va suporta cheltuielile de transport la si de la locul de munca, ca urmare in contractual individual de munca a fost introdusa urmatoarea clauza:

„Cheltuielile de calatorie (transport, cazare unde este cazul) vor fi suportate de angajator conform regulamentelor acestuia.”

Apoi, dupa ce o perioada de timp a asigurat transportul salariatului la si de la locul de munca, angajatorul a incetat sa mai acorde acest drept, invocand faptul ca in regulamentul intern nu exista nicio prevedere in acest sens. Ca urmare, a sustinut angajatorul, el nu are obligatia de a acoperi cheltuielile cu respectivul transport.

Salariatul a refuzat sa se mai prezinte la locul de munca, invocand neexecutarea de catre angajator a obligatiei de asigurare a transportului la si de la locul de munca. Iar angajatorul i-a suspendat contractul de munca pentru absente nemotivate si nu i-a mai platit drepturile salariale.

Instanta de judecata i-a dat insa dreptate salariatului si a obligat angajatorul sa-i plateasca acestuia drepturile salariale pentru perioada suspendata, precum si sa-i asigure salariatului transportul la si de la locul de munca in continuare.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de judecata a retinut urmatoarele:

„Prin contractul individual si cel colectiv de munca se stabilesc clauze privind drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, iar nu simple intentii, facultati ori vocatii. Legiuitorul a stabilit in mod neechivoc obiectul contractului de munca, tocmai pentru a nu il transforma intr-un mecanism de generare a unor drepturi fictive, eventuale, lipsite de continut, vidate de insasi substanta lor, lipsite de orice valoare, contrar si art. 38 coroborat cu art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.

Art. 38
Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Art. 40
2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.”

Asadar, drepturile salariatilor reglementate prin contractul individual de munca nu pot fi conditionate de vointa angajatorului. Aceste drepturi pot fi stabilite conditionat de anumite aspecte cum ar fi, spre exemplu, profitul societatii, dar nu pot sa depinda exclusiv de vointa angajatorului.

Sursa foto: www.pexels.com