Mari esecuri in istoria afacerilor. Telefonul Iridium
mari esecuri in istoria afacerilorafaceriiridiummotorolabusiness
Sotia unui inginer de la Motorola este responsabila pentru un esec de proportii uriase al acestei companii. In 1985, ea a refuzat sa plece intr-un concediu pe o insula exotica pentru ca telefonul ei mobil nu avea semnal acolo.
"Tu esti un tip destept", i-a spus ea sotului ei, "de ce nu faci un telefon cu care sa poti vorbi de oriunde de pe Pamant?". Iar sotul, Barry Bertiger, care lucrase la sistemul de comunicatii al navetei spatiale Voyager, a imbratisat ideea si s-a dus glont s-o prezinte presedintelui companiei, Robert Galvin.
Rezultatul? Dupa 13 ani si 5 miliarde de dolari cheltuiti, a fost lansata reteaua de telefonie mobila Iridium, cu acoperire pe toata suprafata globului, inclusiv in mijlocul oceanului sau la poli. Functiona prin intermediul a 66 de sateliti de joasa inaltime (740 km) si avea marele avantaj ca elimina toata infrastructura terestra, foarte costisitoare, cu turnuri de telecomunicatii si cabluri, folosita de competitori.
Reteaua a fost lansata la 1 noiembrie 1998 si la 13 august 1999 a dat
faliment. Cauza a fost numarul redus de abonati – doar 63.000 – in conditiile in care numarul lor trebuia sa ajunga la 1 milion in primul an, doar ca sa se acopere costurile de functionare.
Efortul de promovare a serviciului a fost major, dar concurenta si-a spus cuvantul: acoperirea retelelor GSM crescuse constant, crescuse si numarul acordurilor de roaming intre diverse retele, astfel incat multi potentiali clienti au descoperit ca o acoperire 100% nu le este chiar atat de necesara.
Au mai fost insa si alti factori de esec: pretul mare al aparatului in sine (3.795 $), dimensiunile acestuia (era cat o caramida), costul convorbirilor (4 $/minut), precum si faptul ca, pentru a avea o receptie optima si a putea sa vorbesti fara probleme, trebuia sa iesi afara din casa.
In aceste conditii, afacerea a fost scoasa la vanzare, ca sa se recupereze ce se mai putea recupera. A fost cumparata de un grup de investitori la un pret total de 25 de milioane de dolari, aceasta insemnand o jumatate de cent pentru fiecare dolar investit initial. Un fiasco cumplit.
Dar nu si pentru noii proprietari: norocul lor a constat in contracte incheiate cu Pentagonul, care a intuit potentialul militar al retelei de 66 de sateliti, atat pentru comunicatii cu trupele aflate oriunde pe glob, cat si pentru supraveghere. Aceste contracte au permis continuarea afacerii initiale cu servicii de telefonie mobila, dar cu modificari radicale privind designul aparatelor si tarifele practicate.
Evident, visul initial al unei retele unice care sa acopere intreaga planeta si sa spulbere concurentii nu s-a mai realizat, dar Iridium a devenit o retea complementara retelelor actuale, cu o clientela bine conturata. Numarul abonatilor ei este acum de cca 800.000 si compania inregistreaza anual vanzari de 400 de milioane $.
Citeste si:
Ce greseli sa nu faci cand vrei sa negociezi o marire de salariu