de Mihaela Pascu
la 08 Ian. 2015 Exclusiv
Am citit in 2014 patruzeci si cinci de carti. Pe langa un job full-time si alte doua proiecte derulate in paralel, cred ca mi-am facut timp si pentru lectura. Inseamna, pur si simplu, mult prea mult pentru mine ca sa las acest lucru pe ultimul loc. Recunosc, mi-ar fi placut sa pot citi mult mai mult.
Lista o tin ca sa nu uit anumite carti si pentru ca incerc sa devin un om mai organizat. Si fiindca din toata lista au fost cateva titluri subliniate, mi-a fost cu atat mai usor sa aleg cele cinci carti care m-au invatat multe despre mine, multe despre altii si multe despre lumea in care traim.
1. Momo – Michael Ende
Prima e Momo, scrisa de Michael Ende, cel care e si autorul Povestii fara sfarsit. Probabil ca cei mai multi dintre voi au vazut filmul inspirat de aceasta carte. Daca nu va amintiti, poate ca aceasta poza o sa va trezeasca totusi amintiri:
Atreyu in filmul "Poveste fara sfarsit" (www.neverendingstory.com)
In "Momo", povestea e simpla si captivanta deopotriva. Intr-un oras in care totul pare asezat in cel mai potrivit ritm, Momo descopera bunavointa oamenilor si dragostea copiilor si a adultilor pentru joc si munca in mod egal. Apar insa oamenii gri, pusi pe sfatuit oamenii sa economiseasca timp si sa-l pastreze pentru mai tarziu cand se vor putea odihni. Ca timpul e pretios si trebuie economisit pare sa fie unicul argument pentru care oamenii gri isi duc existenta.
Economisirea si eficientizarea timpului s-au transformat azi intr-o anumita cultura in societatea noastra, iar Momo vine cu o lectie pe care va las sa o descoperiti in cartea pe care am simtit nevoia sa o daruiesc si sa o cumpar din nou fiindca voi dori, cu siguranta, sa o recitesc.
2. I am Malala - Malala Yousafzai
Memoriile, biografiile, autobiografiile si lucrarile de tip jurnal sunt printre preferatele mele. Cred ca un om e cel mai sincer cand isi scrie jurnalul. Cand mai are si curajul sa-l publice, e deja un erou. Recomand, pe aceasta cale, si jurnalele lui Ionesco, Delacroix si Eugen Simion. Se spune ca e nevoie doar de cativa oameni pentru a schimba lumea. Si, la fel de adevarat, acei oameni vor avea un destin extraordinar. Sa lupti pentru educatie si impotriva terorismului cand esti inca un copil, iar colegele se joaca inca si isi cumpara papusi inseamna sa stii deja ca esti un om deosebit. Sa supravietuiesti dupa ce, la 16 ani, esti impuscat in cap de teroristi in autobuzul scolii, fiindca ai avut curajul de a lupta pentru libertate, e iarasi o dovada (putin spus!) ca esti sortit sa fii un om extraordinar. Iar Malala este unul dintre acesti oameni sortiti sa ne schimbe pe noi toti si sa lupte pentru o lume mai buna cu un curaj pe care omenirea intreaga inca nu l-a gasit.
3. Cea mai frumoasa carte din lume - Eric-Emmanuel Schmitt (relectura)
E a doua oara cand citesc nuvelele scrise de Schmitt. Am mers la o piesa de teatru scrisa dupa o alta povestire scrisa de el (Oscar si Tanti Roz) si am vazut filmul inspirat de Odette. Cred ca cea mai importanta lectie a avut la baza modul lui Schmitt de a ne atrage atentia asupra faptului ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par (cam ce face si Haruki Murakami, insa nu la acelasi nivel), ca trebuie sa ne gandim de doua ori inainte de a lua o decizie majora care ii priveste pe altii – o lectie de bun simt de care uitam totusi cam des – si ca ceea ce ni se pare ca nu am putea sa facem sau sa acceptam vreodata devine posibil si, culmea, necesar.
4. Paul Auster – Invizibil
Imi place de Paul Auster, chiar daca e mai putin probabil, cred eu, sa te trezesti in mijlocul unei situatii ca cele pe care le descrie el. Nu aici, dar in societatea americana poate ca e mai usor. Sau poate ca acum generalizez si gresesc totodata. Cert e ca in Invizibil poti observa cat de usor se schimba destinul unui om dupa ce nu asculta de constiinta si amana o decizie care ii va schimba intreaga viata bantuindu-l fara a-i permite sa isi gaseasca, cu adevarat, linistea. Isi va dedica viata altor oameni tot fiindca, va considera, in acele cateva minute, ca a luat decizia gresita.
5. Timpul trairii, timpul marturisirii. Jurnal parizian (1977, reeditata de sase ori, ultima editie din 2013) - Eugen Simion
Sase editii din 1977 si pana in prezent si o carte pe care cred ca orice cititor avid ar trebui sa o aiba in biblioteca. Eugen Simion descrie o lume pierduta si intalniri pe strazile pariziene cu dramaturgul Eugene Ionesco sau o intamplare amuzanta cu romancierul Marin Preda, sosit in vizita la Paris. Eu am avut norocul sa gasesc una dintre cele mai vechi editii, parca am simtit ca paginile invechite de timp ma apropie si mai mult de acea perioada pierduta astazi si de care mi se face dor chiar daca am cunoscut acel timp doar din filme, fotografii si carti.
Daca doriti sa faceti cunoscute cele cinci recomandari de carti care v-au ramas in gand in 2015, le astept cu interes si nerabdare.
Foto thumbnail: wallpaperscraft.com
Comentarii