Fanus Neagu, un frumos nebun etern

Tags: fanus neaguteatrul national bucurestiacademia romanauniunea scriitorilor din romanialabiseminescusadoveanuadevarul

Povestitor, memorialist, nuvelist, romancier, dramaturg roman. Fanus Neagu. "Un magician al cuvantului, un mare roman plecat dintre noi", cum spunea premierul Boc. "Acel gol imens pe care cultura romaneasca il va resimti".


Da. Nascut pe 5 aprilie, Gradistea, Braila, acest scriitor, scenarist si publicist si-a ingaduit o reintoarcere a spiritului sau framantat de idei artistice la Matca. 79 de ani petrecuti pe acest Pamant. Adica o clipa din Eternitate. Poate si mai putin. Care insa reprezinta o Viata. A unei Personalitati care a iubit Metafora, inaltand-o pe treptele unei zeitati stilistice. 

"Unul dintre cei mai mari poeti ai limbii romane, dupa Arghezi si Barbu", dupa cum a apreciat scriitorul Dinu Sararu, a imbogatit limba romana "prin asocieri extraordinare, creand din acest punct de vedere un monument pentru limba si literatura romana". "In ultimii douazeci de ani, decenta, verticalitatea si distinctia lui Fanus Neagu au fost exemplare pentru tinerii gazetari si scriitori", cunoscand faptul ca acesta a fost redactor la revistele Luceafarul si Amfiteatru, precum si autor al cronicilor sportive la Romania Literara.

Coleg de generatie cu Nicolae Labis si Radu Cosasu, Fanus Neagu a debutat in revista Tanarul scriitor cu povestirea "Dusman cu lumea" (1954). Volumul de povestiri "Ningea in Bragan" (1959) a constituit debutul sau editorial, retiparit in 1964 sub titlul de "Cantonul parasit".

De sub pana sa inspirata au mai rasarit "Somn de la amiaza" (1960), "Dincolo de nisipuri" (1962), "Vara buimaca" (1967), "Ingerul a strigat" (1968), considerat evenimentul editorial al anului, volumul de nuvele "In vapaia lunii" (1972), "Cronici de carnaval", volum de publicistica,  "Intamplari aiurea si calatorii oranj" (1987)...

Printre numeroasele distinctii primite, remarcabilul Fanus Neagu a fost incununat cu premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru "Cantonul parasit", "Frumosii nebuni al marilor orase", "Echipa de zgomote", "Casa de la Miezul noptii", "Paiata soseste la timp"...

Director al Teatrului National din Bucuresti (1993-1996), membru titular al Academiei Romane din 2001.

Un intelectual, chiar el "un frumos nebun" nascut in Romania - norocul nostru! - pentru ca, altfel, dupa cum a declarat acum mai bine de un an intr-un interviu acordat ziarului Adevarul, s-ar fi nascut poate la "Istanbul sau Smirna, la Paris, la Lisabona sau la Florenta".

Insa, aici, Fanus Neagu si-a iubit locul natal "pana in ultima fibra", si chiar daca nu a avut niciodata casa in Braila, a intrat in oras beat de fericirea de a-l vedea si a-i sorbi miresmele".

Poate doar ca sa "vorbeasca cu oamenii", "sa se tutuiasca cu sfintii", "ferm convins ca toti salcamii de pe Strada Mare a Brailei imprumuta dimineata umbra de om".

Mai mult ca sigur, acum, Fanus Neagu se afla in aceeasi lume in care se afla si alti "soldati ai geniului romanesc". Eminescu si Sadoveanu. Si Creanga. Si Labis. Si un Nichita Stanescu...
Scaldati in aceeasi Lumina.