Povesti adevarate, povesti inventate. Carol al II-lea, primul Rege nascut roman, vinovatul de serviciu al istoriei nationale (I)

Carol al II-lea a fost Rege al Romaniei intre anii 1930-1940, intr-o perioada care se anunta glorioasa, dar s-a dovedit a fi dramatica. Personalitatea si unele dintre deciziile si faptele Regelui Carol al II-lea au starnit si starnesc inca discutii si controverse. Pana la a-l demoniza, insa, pana la a-i pune in carca toate pacatele pamantului si ale istoriei, este o cale foarte lunga. Cale pe nu ar trebui sa apucam, daca nu vrem sa ratacim pe potecile inselatoare si mistificatoare batatorite de propaganda comunista.

Romania, anul 1940. La un an dupa dezvelirea statuii ecvestre a Regelui Carol I (opera a sculptorului croat Ivan Mestrovic) in Piata Palatului Regal, a avut loc, la 10 mai, inaugurarea monumentului dedicat Regelui Ferdinand, in Piata Victoriei (realizat de acelasi sculptor).

De data aceasta, insa, inaugurarea ansamblului monumental a fost mai degraba discreta, din pricina contextului politic in care se gasea Romania. Au participat la ceremonie Regele Carol al II-lea, Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, membri ai guvernului si sculptorul insusi.
 
In vara aceluiasi an, 1940, Romania a pierdut, in urma Tratatului Ribbentrop-Molotov, Basarabia si Bucovina, aproape o jumatate din Ardeal (in urma Dictatului de la Viena).

Toate aceste evenimente, dezvelirea celor doua monumente emblematice pentru istoria Romaniei cat si dramaticele pierderi teritoriale din 1940 au avut loc in timpul domniei Regelui Carol al II-lea. Pierderea Cadrilaterului, in urma presiunilor Germaniei, care incheiase o intelegere cu guvernul bulgar, avea sa se petreaca la 7 septembrie 1940, la o zi dupa abdicarea lui Carol al II-lea in favoarea fiului sau, Mihai.

Carol al II-lea (1893-1953) a devenit Principe mostenitor al Romaniei, odata cu accederea la tron a parintilor sai, Regele Ferdinand si Regina Maria (la 10 octombrie 1914).

Dupa doi ani de neutralitate, Romania a intrat in primul Razboi mondial in anul 1916, de partea Antantei. Dupa o seama de victorii, insa, Romania a inregistrat infrangere dupa infrangere astfel ca, in luna decembrie a aceluiasi an, Bucurestiul a fost ocupat de trupele germane. In aceste conditii, Curtea Regala, Guvernul, Parlamentul si alte institutii ale statului au nevoite sa se refugieze la Iasi.

Romanii au reusit sa reziste, in 1917, ofensivei armatelor Puterilor Centrale, in glorioasele batalii de la Marasesti, Marasti si Oituz. In mai 1918, Romania a fost nevoita sa semneze un Tratat de pace extrem de dezavantajos cu reprezentantii Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei si Turciei.

Sa ne intoarcem, insa, la Carol al II-lea. Dupa instaurarea comunismului, una dintre principalele preocupari ale propagandei rosii a fost sa critice monarhia si sa o acuze de toate relele si belelele prin care trecuse Romania de-a lungul vremii. Tinta preferata a propagandei comuniste antimonarhice a fost Regele Carol al II-lea. In tuse groase, acesta a fost descris ca fiind un muieratic, a fost facut responsabil de afacerile de coruptie din anii 1920-1930 (dotarea cu armament a armatei romane) si tot el a fost gasit (singurul) vinovat de pierderile teritoriale suferite de tara noastra in anul 1940.

Carol al II-lea, asa cum l-au zugravit comunistii, a fost un personaj odios si detestabil si, prin contaminare, regimul monarhic din Romania a fost odios si detestabil.

Din pacate, ecoul acelei propagande inca mai bantuie prin mentalul nostru colectiv.

In anul 1914, la moartea unchiului sau, Regele Carol I, odata cu urcarea pe tronul Romaniei a tatalui sau, Regele Ferdinand, Carol a devenit principe mostenitor si, la intrarea Romaniei in razboi (1916) Carol s-a aflat, cu gradul de colonel, la comanda Regimentului 2 Vanatori de munte "Regina Elisabeta".

Va urma