de Ion Dan Trestieni
la 24 Mar. 2017
Cum vor fi reglementate drepturile celor 3,6 milioane de cetateni din UE care muncesc in Marea Britanie, dupa Brexit? Dar drepturile celor 1,2 miliane de cetateni ai Marii Britanii care locuiesc sau muncesc intr-o tara din UE?
Este o intrebare cu raspuns greu de formulat pentru ca, aparent, va face obiectul unei targuieli dure.
Principalii actori ai piesei in care se cauta o solutie sunt Theresa May, Premierul Britanic, David Davis, Secretarul de Stat britanic pentru Brexit si Michel Barnier, seful echipei pentru negocierea Brexitului al Comisiei Europene.
Lucrurile sunt complicate. Parlamentul Britanic a validat pe 13 martie 2017 declansarea Brexitului dar deputatii au refuzat un amendament asupra drepturilor celor 3,6 milioane de cetateni ai UE (conform France Info).
Lucrurile au luat o intorastura care nu era previzibila inainte de referendumul din 23 iunie 2016 din Marea Britanie. In timpul campaniei electorale atat grupurile politice care sustineau REMAIN cat si cele care sustineau LEAVE au spus la unison ca “oricare ar fi rezultatul referendumului soarta cetatenilor europeni care traiesc in Marea Britanie nu va fi afectata” (site-ul francez EXPATASSUR).
Chiar si Nigel Farage, profetul Brexitului cu sloganul “Exit or Perish” a subliniat acest lucru. Theresa May, care era in tabara REMAIN a schimbat insa repede macazul. De ce? Ea considera ca raportul de 3,6 milioane cetateni ai UE si 1,2 milioane de cetateni ai Marii Britanii schimba datele problemei. Trebuiesc facute negocieri serioase. (The Guardian, 27 iulie 2016).
Intrebata, la o conferinta de presa, de o ziarista din Italia daca garanteaza dreptul de munca si de existenta decenta a celor 600.000 de italieni din Marea Britanie ea a raspuns: “As dori sa pot sa fac acest lucru….dar singurele circumstante care imi vor permite sa va dau aceste garantii sunt ca si cei 1,2 milioane de britanici din Uniunea Europeana sa aiba si ei drepturile garantate”.
Chiar presa care, in mod normal, este considerata serioasa, bajbaie printre raspunsuri contradictorii. Astfel, pe 7 octombrie 2016 Daily Telegraph a scris:” Theresa May, Primul Ministru, a refuzat sa garanteze drepturile cetatenilor UE care locuiesc actualmente in UK, spunand ca guvernul nu-si poate dezvalui intentiile inainte de inceputul negocierilor”. Cu cateva paragrafe mai jos s-a subliniat ca “atunci cand un cetatean al UE a trait in UK timp de cinci ani i se asigura dreptul de rezidenta permanenta”.
Prestigiosul “The Economist” este mult mai transant. Intr-un editorial din 7 ianuarie 2017 se arata ca tacerile repetate ale Theresei May se datoreaza faptului ca nu stie incotro s-o apuce si ca se poate vorbi despre “pantalonii noi ai imparatului”.
Dar care este deja situatia acum, in Marea Britanie?
Desi Secretarul de Stat David Davis spune ca in UK usile sunt larg deschise emigrantilor europeni pentru anumite domenii – spitale, hoteluri, restaurante, sectorul social si agricultura – numarul de emigarnti s-a diminuat cu 50% chiar incepand cu trimestrul patru 2016. De ce?
In primul rand pentru ca a crescut drastic numarul agresiunilor rasiste la adresa emigrantilor europeni.
Astfel, intre 23 iunie 2016 (data referendumului) si februarie 2017 au fost 3356 delicte rasiste in regiunea londoneza. In regiunile Dorset si Nottinghamsire delictele rasiste au crescut cu procente mari comparativ cu anul precedent: 100%, respectiv 75% (site-ul Geopolitis). Foarte ‘vanati” sunt polonezii. Cel mai tragic eveniment a fost uciderea lui Arkadiusz Joswik, 39 de ani, de catre un grup de 15 minori cu varste intre 15 si 16 ani, la Harlow (50 kilometri departare de Londra). Un prieten de-al lui, Eric Hind a declarat ca strainii nu mai au curajul sa vorbeasca in limba lor pe strada. Chiar si emigrantii care nu au fost victme ale unor acte xenofobe spun ca simt permanent ca englezii nu-i vor. (Agnieska, 31 ani, poloneza).
Problema este ca nici Marii Britanii nu-i face bine ca se diminueaza numarul de emigranti europeni. In agricultura si in industria alimentara peste 40% din personal provine din tarile Uniunii Europene. Foarte exact este din nou “The Economist”(7 ianuarie 2017). “Daca Biserica Anglicana este Partidul Coservator in Rugaciune, atunci NFU (Uniunea Nationala a Fermierilor) este Partidul Conservator la Munca”. Numai ca, spre deosebire de prelati, fermierii resimt deja efectele negative ale Brexitului. Iar guvernul Theresei May nu se grabeste sa le dea o mana de ajutor. Problema cea mai mare a fermierilor britanici va fi accesul emigrantilor europeni pe piata de munca. In acest moment, din 400.000 de lucratori 120.000 provin din Uniunea Europeana. Ori, emigrantii s-ar putea sa nu mai doreasca sa vina in Marea Britanie din cauza devalorizarii lirei sterline si a inrauitatirii imaginii lor. Suparati de multa vreme de reglementarile excesive ale Comisiei Europene fermierii au votat, in majoritate, pentru Brexit. Dar “li s-a luat”. Acum vorbesc despre “tractors to the barricades”.
Tot ‘The Economist” face un studiu de caz foarte evocator : “ Sa luam cazul celor 100.000 de pensionari britanici care se bucura de zile insorite pe solul Spaniei. In acelasi timp, un numar echivalent de spanioli lucreaza in raceala Albionului.Ei platesc impozite si tot felul de dari sociale, care ajuta la plata indemnizatiilor pensionarilor britanici. Plecarea emigrantilor spanioli s-ar repercuta negativ asupra valorii pensiilor britanicilor”.
Exista in acest moment un numar de intrebari frecvente pe care le pun emigrantii europeni, la care nu se cunoaste raspunsul.
1) Ce tip de emigranti vor fi expulzati din Marea Britanie ?
2) Va fi obligatorie obtinerea cardului de rezident permanent (Permanent Rezidency Card) pentru emigrantii care locuiesc si muncesc de mai mult de cinci ani pe solul Albionului ?
3) Care va fi soarta celor care au locuit mai putin de cinci ani in Marea Britanie.
Ceea ce este sigur, in acest moment, este stresul si disconfortul persoanelor implicate!
Comentarii