Mituri false despre industria alimentara romaneasca

Mituri false despre industria alimentara romaneasca Auzim adesea afirmatii de genul “Tot ce consumam vine din import” sau “Am fost transformati in piata de desfacere pentru Occident”. In realitate lucrurile nu stau asa de rau. Ba chiar, cu putin efort, Romania ar putea s-o lase mai moale cu importurile si sa-si asigure necesarul de alimente, intr-o masura mult mai consistenta, din productia proprie.
La nivel national s-au ridicat cateva companii care lucreaza la standarde occidentale. E vorba despre companii implicate in productia de paine, mezeluri, lactate, conserve, vinuri, bauturi racoritoare etc., care au tras dupa ele si agricultura.

Exista acum foarte multe ferme la nivel occidental (realizate pe bani europeni), dar si altele dezvoltate cu fonduri private, care merg foarte bine, carora li se mai adauga si altele, cu o cifra de afaceri consistenta, dar din pacate nefiscalizata.

In aceasta zona sunt de apreciat eforturile ANSVSA care a impus, prin controale dese si amenzi, standarde ridicate de calitate si sanatate, astfel ca acum, in proportie de 90%, lucrurile sunt in regula din punctul de vedere al sigurantei alimentare.

Si chiar daca in multe locuri implementarea acestor standarde este formala, faptul ca exista niste proceduri de igiena si un control periodic imbunatateste mult lucrurile. Ramane in schimb problema fiscalizarii, in special in zona industriei de panificatie si a bauturilor alcoolice.

Oricum, cert este ca firmele autohtone detin un avantaj major in fata importatorilor, generat de faptul ca publicul percepe alimentele romanesti ca fiind mai sanatoase, mai putin afectate de tehnologiile moderne bazate pe tot felul de E-uri si fosfati.

Reprezentantii patronatelor din industria alimentara afirma insa ca situatia se poate schimba, mai ales ca urmare a modului foarte dur in care unele supermarketuri negociaza preturile. Mai exact, sub presiunea reducerii continue a costurilor, multi producatori locali scad calitatea. Iar marfurile proaste pot fi oricand inlocuite cu importuri.

Pentru evitarea unei asemenea situatii, solutia ar putea fi asocierea producatorilor si promovarea produselor lor sub marci comune de calitate si excelenta. Este cazul industriei carnii unde produsele care respecta retetele originale ar putea purta insemnul Asociatiei Romane a Carnii (ARC) si astfel, aceste produse ar putea fi diferentiate de cele care le imita.

Doar ca nu toti producatorii sunt de-acord cu standarde stricte, pentru ca respectarea acestora implica anumite costuri care cresc pretul produselor, speriindu-i pe cumparatorii care urmaresc sa cumpere la pretul cel mai mic de pe piata. Si-atunci apeleaza la aditivi.

In momentul de fata exista aditivi care imita orice gust, fara ca asta sa fie o ilegalitate. Un produs conform cu standardele poate contine foarte bine aditivi, atata timp cat nu-i imbolnaveste pe consumatori, si de-aceea pe piata romaneasca conformitatea si calitatea sunt confundate.