Atacul terorist din Viena. O posibila explicatie

Atacul terorist din Viena. O posibila explicatie Luni seara, un musulman in varsta de 20 de ani a ucis 4 oameni si a ranit alti 22 intr-un atac armat in plin centrul Vienei, fiind ucis la randul lui de fortele de ordine. N-as fi scris despre acest subiect daca n-as fi aflat un amanunt care mi s-a parut foarte interesant: atacatorul, desi cu origini nord-macedonene, era nascut si crescut in Austria.
In mod normal, atunci cand esti nascut si crescut intr-o anumita tara, indiferent de culoarea pielii tale sau de originile parintilor tai, asimilezi valorile tarii respective. Si asta deoarece intri de la bun inceput in sistemul educational de acolo (gradinita, scoala), inveti perfect limba (devii vorbitor nativ), esti expus permenent elementelor specifice culturii si civilizatiei locale.

Asa e logic. Poate ca parintii tai, imigranti la prima generatie, nu vor reusi niciodata sa se integreze perfect, dar tu vei reusi, pentru ca tara adoptiva va fi singura tara pe care o cunosti. Si-atunci se pune intrebarea: cum este oare posibil sa comiti un atac atat de sangeros impotriva concetatenilor tai, impotriva unor oameni cu care, teoretic, ai totul in comun si din randul carora faci si tu parte?

Ei bine, se pare ca integrarea aceasta (logica si perfect normala) despre care am vorbit mai sus nu functioneaza prea bine in cazul musulmanilor. Si nu e vorba doar despre musulmanii din Austria, ci si despre cei din Germania, Franta, Belgia, Olanda, Marea Britanie, care se grupeaza adesea in comunitati cu caracter inchis, cu reguli proprii care le sfideaza cateodata deschis pe cele ale statului-gazda.

Exista o adevarata falie culturala si comportamentala care desparte aceste comunitati de societatile tarilor adoptive, o falie a carei aparitie a fost posibila gratie unei tolerante care, in numele corectitudinii politice, a permis acceptarea fara rezerve a diferentelor culturale. Din acest motiv, toti cei care au privit in mod critic impactul emigratiei islamice asupra societatilor occidentale au fost clasificati imediat drept extremisti sau rasisti. Dar e vorba, intr-adevar, despre niste extremisti?

Desigur, poti avea rezerve fata de opiniile radicale anti-islamice ale lui Geert Wilders, presedintele Partidului Libertatii din Olanda, dar anumite lucruri, care nu sunt simple opinii, ci chestiuni foarte concrete, merita toata atentia. Cum sa ignori, de exemplu, faptul ca regizorul olandez Theo van Gogh a fost asasinat cu bestialitate in plina strada de catre un musulman de origine marocana, pentru ca a realizat un film critic despre conditia femeii in lumea islamica? Toleranta nu trebuie sa se manifeste dinspre ambele tabere?

Sau cum sa admiti faptul ca senegalezul Doudou Diene, raportor ONU pe probleme de xenofobie si discriminare, a inaintat Comisiei pentru Drepturile Omului de la Geneva un document prin care cerea sa se instituie controlul asupra modului in care este scrisa si predata istoria in Occident? De ce nu un control si asupra modului in care este scrisa si predata istoria in Orient?

E vorba, deci, despre niste tensiuni cat se poate de reale si care razbat dincolo de politicile oficiale Uniunii Europene si care au fost prezente cu mult inainte de asasinarea jurnalistilor de la Charlie Hebdo (2015) sau de valul de imigranti din ultimii ani.

De mentionat insa ca, la fel ca in cazul altor comunitati/minoritati care traiesc in Europa, reprosurile occidentalilor nu se leaga de convingerile religioase in sine ale musulmanilor (sau de culoarea pielii lor), ci de refuzul lor de a se integra, de criminalitatea crescuta, de felul in care incearca sa-si impuna stilul de viata musulman in tari crestine prin definitie.

Parisul chiar a fost nevoit in 2011 sa interzica prin lege rugaciunile in strada, cautand astfel sa stopeze blocarea periodica a traficului de catre miile de credinciosi musulmani care-si intindeau covorasele pe asfalt pentru a-si face rugaciunea. “Strazile sunt pentru sofat, nu pentru rugat”, a declarat la momentul acela Claude Gueant, ministrul francez de interne.

Revenind la ce s-a intamplat luni in Viena, e clar, prin prisma celor spuse mai sus, ca atacatorul nu avea nicio treaba cu Austria, cu tara in care se nascuse si crescuse. Valorile culturale si civilizatia acestei tari nu insemnau nimic pentru el, ceea ce explica foarte bine cum a fost posibil ca un cetatean austriac sa-si masacreze concetatenii, in capitala propriei sale tari.

In final, mai remarc un aspect: atentatorul era un islamist radicalizat, care figura printre cei 300 de cetateni austrieci aflati in evidentele serviciilor de securitate pentru ca participasera activ sau incercasera sa participe la luptele duse de ISIS in Irak si Siria. Au ramas acum 299. Si intrebarea dificila este: ce poti sa faci tu, ca Stat, impotriva unor cetateni proprii, din randul carora e posibil oricand sa apara  un nou atentator?

Sursa foto: www.pexels.com