Cat de reusita este integrarea musulmanilor in Europa de Vest?
europa de vestmusulmanimeccareligie
Logica ne spune ca, atunci cand te stabilesti intr-o tara straina, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa inveti limba tarii respective, apoi sa incerci sa cunosti cat mai bine cultura locala, s-o respecti si, pe cat posibil, s-o asimilezi. Este reteta optima pentru a avea sanse sa te integrezi in noua societate in care ai ales sa traiesti.
Ei bine, se pare ca pentru musulmanii veniti in Europa in ultimul timp reteta aceasta nu se aplica defel. Multi dintre ei, desi sunt stabiliti aici chiar si de 20 de ani, inca nu vorbesc limba tarii adoptive (sau o vorbesc aproximativ) ceea ce, evident, naste nemultumiri in randul populatiei-gazda: daca nici macar invatatul limbii, acest prim pas esential, nu este tratat cu seriozitate, atunci ce pretentii sa mai ai legate de asimilarea culturii locale si de integrare?
Iar o alta chestiune deranjanta este preocuparea musulmanilor pentru constructia de minarete (minaretul este turnul alipit unei moschei, care in partea superioara are un mic balcon de unde preotii musulmani cheama credinciosii la rugaciune).
Minaretul e deranjant pentru ca un astfel de turn de 10-15 metri inaltime sare imediat in ochi, ca o dovada a prezentei islamului. Amplasarea lui in inima unui oras occidental, crestin prin definitie, pare chiar usor ostentativa, mai ales daca luam in calcul faptul ca minaretul in sine nu are nicio semnificatie religioasa - nicaieri in Coran sau in alta scriere sfanta a islamului el nu este mentionat ca un accesoriu obligatoriu pentru o moschee.
Este clar, asadar, ca minaretul are un evident rol de simbol, lucru ilustrat si de o declaratie mai veche a lui Recep Tayyip Erdogan, cel care a spus in public, in cadrul unui miting electoral, ca: “Moscheile sunt cazarmile noastre, minaretele – baionetele noastre, iar credinciosii – soldatii nostri. Aceasta este armata sfanta care ne pazeste religia.”
Asadar, minaretele sunt “baionetele” islamului, adica exact cum simt si cetatenii occidentali, nemultumiti de faptul ca aceasta religie care le este straina beneficiaza de o supra-reprezentare in viata lor. Aceasta nemultumire explica si de ce partidele de extrema dreapta au reusit sa impuna in landul austriac Vorarlberg, in 2008, regulamente care interzic practic constructia de minarete, doar ca nu pe criterii religioase, ci pe criterii estetice: minaretele nu se potrivesc cu arhitectura zonei, nu sunt “conforme cu obiceiurile locale”.
Foarte interesant insa este faptul ca Vorarlberg a creat astfel un precedent care, un an mai tarziu, a incurajat luarea unei masuri similare in Elvetia.
Ce au facut elvetienii?
Pe 29 noiembrie 2009, elvetienii au decis prin referendum, cu peste 57% din voturi, interzicerea constructiei de minarete pe teritoriul tarii lor. Fara subterfugii legate de arhitectura zonei sau de obiceiurile locale. Pur si simplu, in urma acestui referendum, au mai introdus in Constitutia tarii un articol care stipuleaza clar ca “in Elvetia este interzisa constructia de minarete.”
Masura a fost aspru criticata la vremea aceea de multe tari si organizatii, inclusiv de ONU, de Comisia Europeana si de Vatican, dar fara niciun efect. A fost chiar si o plangere la CEDO in care reclamantii au sustinut ca interzicerea construirii de minarete constituie o incalcare a libertatii religioase si o discriminare, dar judecatorii de la Strasbourg nu au vazut nicio neregula.
Altii au privit aceasta masura nu ca pe un atac la adresa libertatii religioase, ci ca pe o forma mai subtila de protest. “Elvetienii au vrut sa arate ca integrarea musulmanilor este principala problema sociala a Europei”, a scris la momentul acela ziarul polonez Rzeczpospolita, “dar nu au putut trimite acest semnal decat printr-un referendum al carui rezultat este, iata, o restrictie similara celor care pot fi gasite in tarile musulmane intolerante.”
E un punct de vedere interesant. Cu alte cuvinte, daca tot vorbim de libertate religioasa, atunci sa fim obiectivi si sa aruncam o privire si asupra modului cum se manifesta aceasta libertate religioasa in tarile musulmane. Si facand asta vedem ca, din punct de vedere al tolerantei, Occidentul crestin iese in avantaj.
Poate nu stiati, dar in Mecca, orasul sacru al islamului, non-musulmanii nici macar nu au voie sa calce, daramite sa practice vreun ritual propriu sau sa construiasca ceva ne-islamic. Pelerinii care vin acolo au nevoie de o viza speciala care sa ateste apartenenta lor la religia islamica, iar pe drumurile care duc spre oras sunt numeroase puncte de control menite sa-i depisteze pe eventualii intrusi. Deci...
Citeste si:
Curtea de Apel confisca de la Puiu Popoviciu terenul pe care au fost construite IKEA, Mall Baneasa si Ambasada SUA
Sursa foto: pexels.com
