Lectia lebedei care a murit de tristete: Nu ingineri trebuie sa devina copiii. Nici profesori, nici doctori, ci oameni!

''Potrivit activistilor care monitorizau pasarile, lebada nu s-ar fi despartit zile in sir de cuib si si-a plans singura durerea. Acolo a fost gasita fara viata, iar specialistii spun ca pasarea a murit de tristete'', relateaza Adevarul.

Cativa adolescenti se fac vinovati de distrugerea unui Univers intreg. Pentru ca pentru orice mama, copiii ei sunt un intreg Univers... iar o asemenea scena e greu de suportat. Fie ca vorbim de om, de pasare, de orice fiinta vie. 

A fi mama nu e doar o titulatura, e un instinct, e o pornire pe care femelele, femeile, o au (care o au), zidita in toata fiinta lor. La fel cum omenia, mila, compasiunea, empatia, ar trebui sa ne fie tuturor caramizi pe care ne construim comportamentul, gandirea, simtirea.

Cred ca, pentru orice om care poseda aceste atribute, a fi parintele unui copil care comite o astfel de atrocitate e mai dureros, mai josnic si mai dezamagitor decat daca ar ajunge in viata un simplu muncitor pe santier, si nu seful unei echipe de cercetare in fizica cuantica la Oxford.

Cred ca, inainte de a ne dori sa ne vedem copiii buni profesionisti, absolventi de inalte facultati, ar trebui sa ne dorim sa ii vedem oameni. Sa ii vedem milosi, sa ii vedem cum empatizeaza, cum ajuta neconditionat. Sa ii vedem demni de sentimente profunde si sincere. Ma feresc sa spun sentimente ''umane'', pentru ca, in cazul nostru, singura fiinta care da dovada de ''umanitate'' e lebada.

Hai sa ne educam copiii astfel incat sa nu ajunga sa zdrobeasca vieti. Sa fie cei care mangaie puisorii, care ii fotografiaza, si vin acasa si ne povestesc despre frumusetile naturii, nu cu mainile patate de sangele unor animale nevinovate, inofensive si, iata, cat de umane ...