Taxa pe lacomie si taxa pe gargara
taxa pe lacomieoug cod fiscalmodificari pilonul2
In timp ce romanii coceau cozonaci, Guvernul cocea o ordonanta de urgenta care suprataxeaza bancile, dinamiteaza fondurile de pensii private si plafoneaza pretul gazelor naturale.
A copt-o la foc mic, pana cand Romgaz si Petrom vor fi obligate sa vanda gazul pe care-l extrag la 68 de lei.
Ironic este ca anuntul OUG a fost facut la aproape 30 de ani de cand romanii ieseau in strada ca sa scape de Ceausescu si de regimul comunist.
Acum, statul… capitalist ne intoarce la economia in care el stabileste cat costa ceva, si in care isi face iluzia ca poate eluda mecanismele pietei.
Chiar daca prevederile OUG sunt rele pentru afaceri, ele sunt batute de fotografia (publicata chiar de Guvernul Romaniei) cu ministrul Finantelor unei tari asa-zis capitaliste, langa ceea ce domnia sa a numit taxa pe lacomie…
Pe urma, domnul consilier Valcov nu-si face griji ca se vor retrage bancile din Romania, pentru ca el nu a vazut caine care sa plece de la macelarie. Adevarat. Dar, daca asa ii priveste un stat civilizat pe investitori, la fel de adevarat este ca lumea-i plina de macelarii, nu are statul roman monopolul.
Pentru investitorii - straini sau autohtoni - poza si declaratiile astea pot avea acelasi efect de dinamita ca imaginile statice si cele in miscare de la mineriadele tumultosilor ani ’90.
Ce analize sa mai faca Standard&Poor’s, Moody’s sau Fitch, ce sa se mai uite la indicatori, ce sa mai analizeze perspective. E de ajuns sa vada poza asta si ratingul tarii se va duce de rapa.
In 2018, in Uniunea Europeana, in oranduirea capitalista, o tara pune taxa pe lacomie, cand, ca este patron de magazin de bloc sau sef de banca, orice intreprinzator vrea sa castige mai mult. De unde? De la fiecare dintre noi, speculandu-ne nevoile. Daca nu exista destule, atunci le inventeaza. Bine sau rau, asta este sarcina marketingului.
Insusi Guvernul speculeaza si chiar intretine aversiunea majoritatii romanilor fata de banci, in frunte cu un fost premier, domnul Mihai Tudose, si, desi sustine ca incurajeaza investitiile straine, statul insusi zugraveste companiile care vin cu banii lor aici in culori sumbre…
Se spune ca bancile si alte companii straine isi externalizeaza profiturile. Potrivit BNR, in 2016, profitul sistemului bancar a fost de 4,33 miliarde de lei, iar, in 2017, 80% dintre bancile din tara asta au incheiat anul cu un profit de 5,335 de miliarde de lei.
Inclusiv Banca Nationala a realizat, in 2017, un profit net de 186,715 milioane de lei, mai mare cu 50%, in comparatie cu 2016. Din acesta, 80%, adica 149,372 milioane de lei s-a facut venit la bugetul de stat.
Dupa noua luni din 2018, bancile raporteaza un profit net record de 5,7 miliarde de lei, dintre care primele sase au avut un profit de 4,8 miliarde de lei.
Deci, nu in tara asta a fost platit impozitul pe profit? Ca ce ramane poate fi ”exportat”, este treaba cui l-a realizat. De ce? Pentru ca - tot bine sau rau - Romania a intrat intr-o uniune de state care garanteaza o circulatie a capitalului la fel de libera precum circulatia persoanelor.
Castiga bancile prea mult si, pentru asta, multi le detesta? Pai, cine le-a umplut de bani, nu cumva noi? Ne gandim prea putin inainte de a ne agata de gat piatra de moara a unui credit, in loc sa constientizam ca un om fara datorii este aproape bogat.
A, este dreptul nostru sa traim mai bine, nu? Atunci, sa ne si asumam responsabilitatea traiului pe datorie, mai ales ca l-am certificat, negru pe alb, cu semnatura in regula pe contractul de credit pe care, de multe ori, nici nu-l citim…
De fiecare dintre noi depinde daca ne lasam sau nu sedusi de marketing, daca ne lasam dati pe spate de ce face un telefon, un calculator, un televizor, o masina, o casa si, de obicei, toate acestea fac mult mai putin decat pretind…
Deci, daca uram atat de mult bancile, de ce mai luam credite? Pentru ca vrem sa traim mai bine, mai frumos, mai confortabil. Nu se poate din banii nostri? Atunci, fara sa vrem, recunoastem rolul pe care il pot juca, pentru progresul personal, banii imprumutati de la altii.
Pe urma, tot noi umplem bancile de bani, indirect, prin chiar Ministerul Finantelor care, saptamanal, ia cu imprumut miliarde de lei (numai pentru luna in curs, programul este de 4,28 miliarde), dupa care acuza bancile ca nu crediteaza destul economia.
Tot statul impune mai multe randuri de dividende companiilor despre care spune ca vand de trei ori mai scump si tot el se imprumuta si de la alti... lacomi, adica fondurile private de pensii.
Tot tu, statul, acuzi companiile tale ca practica preturi prea mari, dar, cand le pretinzi mai multe randuri de dividende pe an, e bine, nu? Si cine a numit managerii la ele? Nu guvernul, nerespectand normele de guvernanta corporativa, tot de el decise?
Tot statul nu are un proiect de buget pentru anul viitor, dar le da peste cap pe cele deja facute de companii, anuntand noi taxe, cu doua saptamani inainte de final de an.
Pana la urma, guvernul va introduce sau nu taxa pe lacomie din care spera ca se va umple si el de bani (care, oricum, i se vor scurge printre degete), dar va dati seama cat de mult ar castiga din taxa pe gargara?
