Editorial Florin Campeanu: Japonia. Blestemul profitului

Editorial Florin Campeanu: Japonia. Blestemul profitului japoniafukushimacutremurtsunamiradiatii

"Pentru cine munciti voi aici?" intreaba trainerul. "Pentru noi!" raspund, in cor, angajatii. "Gresit!" zise trainerul. "Munciti pentru actionari. Cand voi stateati linistiti la adapostul unui loc de munca, ei au riscat tot si au investit in acest business".
Nimic mai adevarat. In orice companie privata, angajatii muncesc pentru actionari. Va place sau nu, asta este. Colegii mei de la divizia Idei de Afaceri va asteapta pe www.ideideafaceri.ro (relansat intr-un format extraordinar) daca doriti sa deveniti antreprenori. Ca angajati, respectam deciziile patronului. Cate compromisuri suntem dispusi sa facem? Tine doar de noi. Cate compromisuri sunt ei dispusi sa faca? Tine doar de ei. Iar unii actionari nu prea fac compromisuri. Asa cum, se pare, nu au facut nici cei de la centrala nucleara de la Fukushima.

Sa ne intelegem: dimensiunile catastrofei din Japonia erau greu de anticipat. Un cutremur de 9 grade nu vine in fiecare an, asa ca, pana si in procedurile companiilor de asigurari din Japonia, un astfel de eveniment e la limita fortei majore. Natura si-a masurat fortele cu una din cele mai puternice tari de pe pamant. In acest meci etern, senzatia mea e ca omenirea nu a punctat de prea multe ori... Am cam pierdut pe toate fronturile.

Insa problemele centralei nucleare de la Fukushima de dupa cutremur (si tsunami) arata inca o data ca, in goana dupa profit, oamenii uita de tot. Chiar si de ceilalti oameni. Sau, mai ales... Se spune ca, acum 35 de ani, cercetatorul Dale Bridenbaugh si-a dat demisia dintr-o pozitie importanta ocupata intr-o firma americana din cauza unor probleme depistate la designul reactorului Mark 1. Intamplator sau nu, 5 din cele 6 reactoare ale centralei de la Fukushima sunt Mark 1. In plus, un cititor al site-ului Manager.ro ne semnala ca este absolut absurd ca ditamai reactoarele sa fie racite de niste banale motoare diesel care, ca backup, au alte motoare diesel. Cate un motor de backup de fiecare reactor... Nu stim daca aceste lucruri sunt adevarate. Insa stim cu certitudine ca imensa centrala de la Fukushima a mai avut probleme de-a lungul timpului. Probleme care au fost mai mult sau mai putin ascunse in goana dupa profit.

Nu este nici o rusine sa vrei sa faci profit. Doar acesta este motorul businessului. Nu e grav ca tableta iPad, dezvoltata de cei de la Apple, are una din cele mai slabe tehnologii WiFi de pe piata. Daca semnalul nu e suficient de puternic, te conectezi si te reconectezi pana cand renunti. Insa acest lucru nu ucide oameni. Radiatiile o fac.

Fara sa stie ca este in direct, pe un important post TV nipon, guvernatorul orasului Tokyo, respectabilul domn Shintaro Ishihara a scapat cateva cuvinte edificatoare: "tsunamiul care ne-a lovit este o pedeapsa divina asupra poporului nostru, care este viciat de egoism". Si-a cerut scuze apoi, dar adevarul, cel putin adevarul sau, se aflase. Intr-o societate in care oamenii stau la cozi, fara sa se impinga sau sa intre in fata, o zi si o noapte pentru doi litri de apa si un kilogram de orez, este inadmisibil sa descoperi ca regulile de securitate intr-o centrala nucleara sunt la nivelul unei amarate tari din lumea a treia. Blestemul profitului a lovit din nou. A lovit puternic, cu forta unui tsunami. Imaginea actionarilor a fost salvata de eroismul celor 50 de oameni care au decis sa ramana in urma pentru a incerca sa reporneasca sistemele de racire. Ca intr-un film american cu Bruce Willis, imbracati in echipamente de protectie mai mult sau mai putin inutile, in mijlocul reactoarelor bolnave, cei 50 au dat intregii lumi o lectie de viata. Au trimis scrisori, e-mail-uri si sms-uri familiei si apoi s-au apucat de treaba. Supravietuirea este, intotdeauna, mai presus de bani. "Te rog sa continui sa traiesti bine. Eu nu voi mai veni acasa o vreme", i-a scris unul dintre muncitori sotiei sale. O fraza pe care nu o poti citi decat cu ochii in lacrimi.

Un mesaj pe care, le fel de bine, l-ar fi putut trimite actionarilor. "Va rog sa continuati sa traiti bine. Eu ma duc in camera reactorului, sa repornesc motorul diesel". Religia budista, combinata cu cea sintoista, este predestinata sa dea lumii eroi. Moartea nu este o pedeapsa, ci doar un pretext de a trece intr-o alta viata. Intr-o viata in care, poate, sunt mai putini actionari ahtiati de profit.

Cand au creat Japonia, acum mii de ani, zeii au infipt o sabie in ocean. La scoaterea ei s-au format patru picaturi care astazi sunt cele patru insule principale. Oceanul lovit de zei continua sa se miste. Cutremurele, peste 1000 pe an, si valurile tsunami reamintesc tuturor ca noi, oamenii, avem viza de flotant pe pamant. In fata eroismului celor 50, nu pot decat sa fac o plecaciune. Japoneza. In numele zecilor de milioanelor de copii, din Japonia sau de aiurea, care ar fi putut fi afectati de radiatii, le multumesc. Acestor copii trebuie sa li se dea o sansa sa faca o lume mai buna.

P.S. Sistemul de racire la reactorul 1 fost repus in functiune. Se pare ca si la reactorul 2 lucrurile merg spre bine. Remedierea problemelor si reconstructia Japoniei sunt, de acum, doar o problema de timp. Peste cativa ani, cu ocazia altor catastrofe naturale, vom descoperi alte "hibe" bine ascunse de patroni. Pentru ca, doamnelor si domnilor, banii, ca si radiatiile, n-au miros.