Singura data in istoria fotbalului cand arbitrul si-a schimbat decizia strict ca urmare a protestelor

Singura data in istoria fotbalului cand arbitrul si-a schimbat decizia strict ca urmare a protestelor Invariabil, cand arbitrul unui meci de fotbal ia o decizie nefavorabila uneia dintre echipe, jucatorii acesteia protesteaza. Intotdeauna se intampla asa, chiar si astazi, cand avem tehnologia VAR care elimina orice dubiu asupra unei faze. Si lucrul acesta te face sa intrebi: au vreun rost protestele acestea? S-a intamplat vreodata ca arbitrul sa isi schimbe decizia strict ca urmare a protestelor? Raspunsul este afirmativ. Si cel mai celebru exemplu in acest sens vine de la meciul Franta-Kuweit, disputat la Campionatul Mondial din 1982.
Kuweit s-a calificat o singura data la Campionatul Mondial, la editia din 1982 gazduita de Spania, unde a avut un parcurs modest: un rezultat de egalitate (1-1 cu Cehoslovacia) si doua infrangeri, cu Franta (1-4) si Anglia (0-1).

Si mai mult ca sigur ca n-am fi vorbit astazi despre aceasta echipa, daca la meciul ei cu Franta nu s-ar fi produs un eveniment unic la acest nivel: arbitrul a revenit asupra unei decizii in urma protestelor. Ce s-a intamplat atunci?

In minutul 78 al meciului, la scorul de 3-1 pentru Franta, Alain Giresse a primit o pasa si a marcat sec in poarta kuweitienilor, cu un sut din interiorul careului. Doar ca, exact in momentul primirii pasei, pe teren s-a auzit un fluier, ca si cum arbitrul ar fi sanctionat o pozitie de ofsaid. Fluierul venea insa din tribuna, dar in dinamica fazei fundasii adversi n-au sesizat acest lucru si s-au oprit. Iar golul a fost validat (cum era si normal) de arbitrul sovietic al intalnirii, Miroslav Stupar.

Apoi a urmat ceva inimaginabil: seicul Fahad Al-Ahmed Al-Jaber Al-Sabah, printul Kuweitului si totodata presedintele federatiei de fotbal din aceasta tara, aflat in tribuna, a coborat in teren, insotit de garzile sale de corp. Fortele de ordine, luate prin surprindere de aceasta aparitie intimidanta, nu au reactionat, astfel ca seicul a ajuns fara probleme la arbitru si a amenintat ca isi va scoate jucatorii de pe gazon daca acesta nu va reveni asupra deciziei.

Iar Stupar, intimidat si el de anvergura interlocutorului, a anulat golul. Deznodamantul unei faze de joc a fost decis, asadar, de o persoana fara absolut nicio autoritate in desfasurarea meciului respectiv sau a competitiei, in general.

Evident, francezii au explodat. Antrenorul Michel Hidalgo a facut o criza de nervi, scos din sarite atat de tupeul seicului, cat si de decizia arbitrului, dar n-a avut ce face. A fost nevoit sa continue meciul si sa lase FIFA sa gestioneze aceasta situatie. Iar FIFA a hotarat pastrarea rezultatului de 4-1 (francezii au mai marcat un gol in minutul 89), dar si suspendarea arbitrului sovietic de la toate competitiile majore.

A fost singurul caz in care protestele au dat roade si au dus la schimbarea unei decizii a arbitrului, o decizie care – atentie! – nici macar nu a fost gresita. Golul a fost perfect valabil, iar Stupar nu a avut absolut niciun motiv regulamentar pentru a-l anula.

Una peste alta, cert este ca protestele fac parte din joc. Suntem atat de obisnuiti sa il vedem pe arbitru inconjurat de jucatori nervosi la cate o faza mai sensibila, incat pur si simplu nu ne putem imagina un meci in care acestia ar accepta cuminti orice ar decide centralul.

Protestele, atat cele din teren, cat si cele din tribuna, transmit emotii, arata pasiunea si tensiunea confruntarii. Si e clar ca fara ele meciul ar fi incomplet si poate chiar usor plicticos.