Una dintre cele mai inspirate decizii din lumea fotbalului: introducerea sistemului VAR (Video Assistant Referee)
fotbal
Pe parcursul unui meci de fotbal, arbitrul trebuie sa ia rapid in jur de 130 de decizii importante, cu impact direct asupra rezultatului final. Si, evident, uneori greseste. Pentru ca e greu sa iti pastrezi concentrarea atunci cand tribunele urla la cativa metri de tine, cand jucatorii apeleaza la simulari si la tot felul de trucuri ca sa te deruteze sau cand, poate, nu te-ai odihnit suficient inainte de meci. Din fericire, de 4 ani incoace exista VAR, un sistem de arbitraj video care aproape ca a eliminat deciziile eronate.
Cum functioneaza VAR?
Foarte simplu: doi arbitri stau intr-un studio amenajat intr-o duba amplasata in incinta sau in proximitatea stadionului si urmaresc pe monitoare (cu reluari si stop-cadre) fazele mai dificile ale meciului, in special pe acelea in care se marcheaza sau se comit infractiuni ce impun (sau nu) acordarea de lovituri de pedeapsa sau de cartonase rosii.
Iar in cazul in care cei doi sunt de parere ca arbitrul din teren nu a luat decizia corecta, ii comunica acestuia in casca faptul ca faza in cauza trebuie revazuta pe monitorul de la marginea terenului si analizata suplimentar.
Sunt de retinut doua lucruri aici:
1) arbitrii din camera VAR nu intervin la
orice decizie (potential) gresita. Astfel, daca observa ca arbitrul a acordat in mod eronat un corner sau un aut de margine, ei lasa jocul sa curga, altfel meciul ar fi fragmentat intr-un mod deranjant;
2) arbitrii din camera VAR nu pot impune intreruperea jocului. Ei pot doar sa ii atraga atentia centralului ca a fost ceva dubios, dar acesta poate considera ca nu e nevoie de VAR, ca a fost plasat foarte bine si a vazut exact ce s-a petrecut.
Cum spuneam, sistemul se foloseste de 4 ani incoace. Desi a fost testat inca din 2012 in campionatul olandez, el a mai asteptat pana in 2018, cand a fost introdus oficial la meciurile din campionatele Italiei si Germaniei, apoi la cele din Spania, Franta si Anglia, rezultatul pozitiv fiind de necontestat:
procentul de decizii corecte a ajuns la 99,32%!
De precizat ca acest procent spectaculos este favorizat si de numarul mare de camere TV folosite pentru transmiterea unui meci. Protocolul VAR impune o transmisiune cu minimum 6 camere, dar e bine ca numarul sa fie cat mai mare, pentru a avea siguranta ca nu exista abateri neobservate.
Sistemul cu doar 6 camere TV functioneaza la unele partide din campionatul Elvetiei, dar acolo, conform FIFA, se inregistreaza cea mai scazuta rata de indreptare a erorilor dintre toate campionatele care au implementat arbitrajul video.
Revenind, pe langa cresterea procentului de decizii corecte, sistemul VAR mai prezinta un avantaj: el introduce o doza suplimentara de tensiune pozitiva, prin suspansul care se creeaza cand arbitrul intrerupe meciul si merge sa analizeze o faza controversata pe monitorul de la marginea terenului. E o tensiune care se simte in “respiratia” tribunelor, decizia e asteptata cu infrigurare, spectacolul nu are decat de castigat.
Sa nu pierdem insa niciun moment din vedere ca VAR-ul nu este un inlocuitor al arbitrului din teren, ci doar un sistem de siguranta menit sa-l ajute pe acesta daca apare o faza dificil de interpretat. Arbitrul din teren ramane seful, ca si pana acum. El este “in iarba”, aproape de jucatori, vorbeste cu acestia, are autoritatea necesara pentru a tine totul sub control.
In momentul in care arbitrul termina meciul fara nicio interventie VAR, inseamna ca si-a facut treaba cum trebuie.
Citeste si: Cati bani castiga firmele private de pe urma angajatilor lor?
