de Mihai Balescu
la 14 Feb. 2019 Exclusiv
Se nastea astfel o combinatie de efect: carne cruda cu orez otetit, altfel spus - sushi. Termenul “sushi” nu denumeste, deci, doar pestele crud (asa cum cred unii), ci se refera la forma combinata cu orez si condimente. Pentru pestele crud simplu, termenul este “sashimi”.
Incepand cu secolul XVIII, aceasta mancare a devenit foarte populara, iar prepararea ei a capatat valente de arta. Nu in sensul stric culinar, pentru ca traditia japoneza spune ca natura nu poate fi imbunatatita, ci legat mai mult de modul cum este pregatita, aranjata pe farfurie si servita. Japonezii considera ca priceperea in acest domeniu poate fi obtinuta de-abia dupa ani buni de experienta.
Sushi-ul actual este un aliment proaspat si lejer, cu putine calorii, dar care contine totusi toate substantele necesare unei alimentatii corecte, printre care carbo-hidrati, potasiu si iod.
Ingredientul cel mai important, care ii da savoare, nu este bucata de peste crud, ci orezul. Este vorba despre un orez japonez caruia i se adauga, pentru gust, un otet special. Manipularea lui este o adevarata arta, altfel nu se obtine consistenta potrivita – nici prea dur, nici prea moale.
Pestele vine de-abia pe locul doi. El trebuie sa fie foarte proaspat si, legat de aceasta cerinta, iata si o curiozitate: bucatarii de sushi sunt intotdeauna barbati, deoarece femeile, avand mainile mai calde, risca sa strice pestele in timpul prepararii.
De cele mai multe ori, acesti maestri-bucatari sunt japonezi care au deprins in tara lor de origine arta prepararii pestelui crud. Unii au frecventat scoli de gastronomie si au sustinut un examen pentru a obtine o diploma, altii si-au castigat experienta la locul de munca. Acestia din urma, de obicei, au nevoie cam de 10 ani de practica:
• in primul an, nu pot decat sa spele vasele si sa-i observe pe maestri;
• in urmatorii trei ani se pun la punct cu prepararea verdeturilor care asezoneaza o portie de sushi;
• inca trei ani sunt necesari studiului pestelui – alegere, tehnici de curatare si tehnici de taiere (folosind trei tipuri diferite de cutite);
• in fine, ultima perioada este dedicata prepararii celui mai dificil ingredient – orezul. Nu degeaba expertii considera ca reusita unui sushi este data in proportie de 60% de orez – restul de 40% se impart intre peste (30%) si abilitatile manuale ale bucatarului (10%).
Reguli de respectat intr-un sushi-bar
Dupa ce va asezati la tejghea, un chelner va va aduce un prosop fierbinte (“oshibori”), impaturit intr-un cos. Stergeti-va pe maini si asezati apoi prosopul la loc in cos. In fata dvs. veti avea o farfurioara, o pereche de betisoare (“hashi”) si un suport pentru betisoare (“hashi oki”). Cand nu le folositi, betisoarele trebuie sa stea pe suport, paralel cu marginea tejghelei.
In scurt timp, chelnerul va aparea din nou si va va intreba ce doriti sa beti (singurele bauturi potrivite sunt considerate sake-ul, ceaiul sau berea). In nici un caz nu comandati bauturi maestrului bucatar aflat in spatele tejghelei, el se ocupa doar de sushi: va ia comanda, portioneaza pestele crud in fata dvs., il ruleaza in orez, adauga ghimbir feliat si “wasabi” (o specie foarte iute de hrean), creeaza aranjamentul pe farfurie si va serveste.
Sushi-ul se mananca - fara nici o retinere - cu mana. Apucati bucatile cu degetele si incercati sa le introduceti in gura intregi, eventual din doua imbucaturi, dupa ce in prealabil le-ati muiat putin in wasabi. Atentie! Folositi foarte putin wasabi, pentru ca este extrem de iute si s-ar putea sa nu mai intelegeti nimic din gustul sushi-ului propriu-zis. Betisoarele le folositi doar pentru ghimbirul feliat, cu care, din cand in cand, va mai racoriti gura.
Citeste si: Companiile romanesti Tarom si Blue Air au anuntat semnarea a doua parteneriate. Ce avantaje vor avea pasagerii?
Sursa foto: www.pexels.com
Comentarii