Pretul international a evoluat relativ constant, aflandu-se la 108,71 dolari pe baril, e drept peste prognoza de 104.2 dolari a BNR din acel moment, si mult mai apropiat de media anuala a ultimilor trei ani, de 108 dolari pe baril. Chiar si cursul leu/dolar, desi a oscilat intre timp, se afla tot in apropierea nivelului de 3,28 lei/dolari. insa chiar si daca barilul s-ar fi situat la 104 dolari, impactul asupra pretului carburantilor ar fi fost de 2,55%, sau 14 bani/litru, in timp ce presiunea fiscala ce ar fi impusa asupra pretului benzinei si motorinei de modificarile legislative va fi de aproximativ 9%, sau 50 de bani pe litru. Ceea ce face ca inclusiv actuala prognoza de majorare a pretului carburantilor cu 5,4% sa fie una optimista. Pentru ca intreaga presiune fiscala sa fie absorbita de ieftinirea pretului international al Brent-ului, ar trebui, in primul rand ca Ural-ul (principalul tip de titei utilizat de companii in formula de calcul a pretului carburantilor) sa nu-si continue evolutia ascendenta in raport cu Brent-ul si, totodata, acesta din urma sa se ieftineasca cu cel putin 19,8 dolari pe baril.

Deci pe se ce baza guvernatorul cand estima un impact minim al majorarii accizelor? Pe "bunavointa" companiilor, se pare. "Piata nu inghite orice", a fost prima sa reactie cand a fost intrebat de potentialul impact inflationist al principalei masuri fiscale adoptate de guvernul Ponta pentru 2014. "O sa inghita de exemplu producatorul, de multe ori inghite producatorul, strange cureaua, işi mai micsoreaza din profit, işi mai trece pe eficienta (...) Va dau o lista foarte lunga cu ce poate sa faca un producator care doreste sa ramana in piaţa. Sa-şi creasca şi productivitatile, sa mai reduca din birocratia interna, deci are metode", declara Mugur Isarescu in urma cu trei luni.

Singura problema este ca nicio companie privata nu este o institutie caritabila. De ce ar suporta companiile finantarea unei campanii electorale, din moment ce toate veniturile suplimentare obtinute se duc catre administratiile locale? 

Pentru a-si asuma o mare parte din majorarea de accize, si a nu o transfera consumatorului, companiile ar trebui sa aiba stimulente economice in acest sens. Numai ca majorarea de accize a distrus aceste stimulente. Daca inaintea majorarii accizelor si modificarii modalitatii de calcul a acestora, comerciantii luau partea leului din pretul carburantilor (51%, in cazul benzinei, respectiv 54% in cazul motorinei, restul fiind accize si TVA), de la 1 aprilie raportul se va schimba dramatic. Statul va percepe numai putin 57-58% din pretul benzinei si 53-54% din pretul motorinei. Ce interes au comerciantii sa regleze raportul oferta cerere din volum si nu din pret? Niciunul, atat timp cat majorarea volumului vandut la un pret mai mic nu va face altceva decat sa creasca procentul de care va beneficia statul, ca urmare a caracterului fix al accizei. Daca opteaza pentru un volum mai redus la un pret mai mare, in schimb, comerciantii ar putea creste procentul de care vor benefici ei in detrimentul celui al statului.

Nu stia Isarescu aceste lucruri atunci cand a estimat un impact de 0,2% al majorarii accizelor asupra inflatiei? Probabil ca le stiia, numai ca in fisa postului de guvernator figureaza si "ancorarea anticipatiilor inflationiste". Utilizarea abuziva a ceea ce in termeni de politica monetara se numeste "moral suasion", conduce, insa, la compromiterea unui alt element esential pentru o banca centrala: credibilitatea. Daca realitatea se incapataneaza sa-ti contrazica intotdeauna estimarile, nimeni nu mai crede in tine. Sau poate torturezi realitatea (datele statistice) pana aceasta marturiseste! Pentru ca "piata inghite orice", asa cum i-a demonstrat istoria recenta guvernatorului.