Picioarele tac, sportul vorbeste
jens voigtrecordul oreigrenchen
Pe 3 septembrie, germanul Jens Voigt, unul dintre cei mai in varsta (42 de ani) ciclisti in activitate, si membru al echipei Trek Factory Racing, anunta ca vrea sa-si incheie cariera incercand sa bata celebrul record al orei. Mai exact, cati kilometri parcurge un ciclist, pe parchet de velodrom, intr-o ora.
"Omul si masina impotriva cronometrului (...). Consider aceasta provocare ca pe un ultim cadou pentru fanii mei. Vreau sa le dau un motiv sa zambeasca, inainte de caderea cortinei, si, in acelasi timp, sa fac performata, caci asta nu este un numar de circ.
In ultimii ani, recordul orei si-a pierdut ceva din magie, dar poate ca astfel ii voi inspira si pe altii sa incerce.
Am concurat impotriva lui Boardman, Indurain si Sosenka si acum impotriva lui Fabian Cancellara si a generatiei sale (...).
Nu-mi fac nicio iluzie ca imi voi pastra recordul, odata ce Fabian si alti specialisti ar urma sa incerce, dar imi place ideea de a le povesti nepotilor despre recordul meu, cand voi avea 75 de ani si ii voi tine pe genunchi”, spunea Voigt.
Dupa 15 zile de la publicarea acestor randuri si la numai o zi dupa ce a implinit 43 de ani, Voigt a reusit, pe un velodrom nou-nout din oraselul elvetian Grenchen, sa bata recordul de 49,7 kilometri, stabilit, acum noua ani, la Moscova, de cehul Ondrej Sosenka.
Jens Voigt a parcurs 51,115 de kilometri, desi este rutier prin excelenta, specialist al catararilor si maestru al evadarilor, nu sprinter.
El a dovedit ca, printr-o munca titanica si cu o bicicleta la fel de titanica, poate face minuni. Jens Voigt este cunoscut ca, atunci cand simte ca oboseste, dialogheaza cu propriile picioare si le spune sa taca. Joi seara, acestea au tacut si chiar l-au ascultat, in ora in care - cum remarca Alex Ciocan - "esti sclavul bicicletei"... nu ai voie sa te hidratezi, nu ai voie sa mananci, ci numai sa pedalezi.
De remarcat si alegerea localitatii de desfasurare a evenimentului si felul in care a fost organizat.
Unde era mai nimerit sa fie stabilit recordul orei daca nu intr-o localitate cu mare traditie orologera si pe un velodrom pus la dispozitie la orice ora din zi si noapte, pe o bicicleta cu roti ale caror "capace" erau de forma unor cadrane de ceas, dar, pe care nu scria discret "swiss made", ci... "german movement".
De mare ajutor a fost si publicul, care l-a incurajat tot timpul pe Jens, si melodiile ilustrative, care rasunau in difuzoare, de la "Highway to Hell", la "The Final Countdown".
Desi nu a castigat Turul Frantei, nici pe cel al Italiei, ci numai etape din acestea si, de doua ori, turul tarii sale, Jens Voigt are marele merit ca a facut totul "pe bune", nu a fost nici macar suspectat ca s-ar fi dopat, chiar in anii in care altii trageau puternic si nu numai la pedale.
Totodata, Voigt are meritul ca readuce fabricantului american de biciclete un aer proaspat, dupa mirosul ingrozitor lasat in siaj de Lance Armstrong.
Dar, dincolo de sponsori si de afacerile acestora, Voigt, recordul sau si felul in care a fost obtinut amintesc de ce sportul este una dintre cele mai frumoase nascociri pamantene.
foto: Trek Factory Racing
