Propria revolutie
revolutierevolutie 1989timisoara
Plenul comun al Camerei Deputatilor si Senatului a validat luni, 15 decembrie 2014, cu 377 de voturi pentru si 134 impotriva, noul guvern propus de premierul Victor Ponta.
Asadar, Romania are un vechi-nou guvern, al nu stiu catalea "guvern Ponta", dupa cum nu se mai stie la cate "guverne Boc" s-a ajuns, de parca ar fi fost seria "007" sau "Stapanul inelelor" sau "Stapanul belelelor".
Mai important decat guverne si guvernulete, este ca, in urma cu 25 de ani, in zilele de 15-16 decembrie, a inceput, la Timisoara, Revolutia romana. Ce se ascunde cu adevarat in spatele declansarii acesteia, se va afla probabil peste mai multe decenii.
Pana atunci, conteaza rezultatul: redobandirea libertatii, reinstaurarea democratiei, cu toate defectele ei, dar, deocamdata, cu mai multe bune decat rele fata de alte oranduiri.
Desigur, nu toata lumea este multumita si niciodata nu va fi toata lumea multumita, dar macar este foarte bine ca absolut fiecare isi poate exprima nemultumirea. Oricine poate critica, infiera, vocifera, carti, carcoti si injura liber pe orice politician, de la cel ales (iata!) de majoritate, in cea mai mica si mai indepartata administratie locala, pana la presedintele tarii.
Poate ca, fara revolutia inceputa cu un sfert de veac in urma, am fi ramas frati intru bezna cu cele cateva dictaturi care mai fac inca umbra pamantului.
N-am fi avut acum nici "net", nici Facebook, nici Twitter, niste "chestii" unde, desigur, se pierde multa vreme, dar care, pana la urma, sunt niste mijloace de exprimare libera, de incarcare si de descarcare de frustrari.
N-am fi avut Google si toate lucrurile bune si rele ce tin de gigantul american, iar singurele prajiturele, singurele "cookies" ar fi fost cele ale bunicii sau grosierele preparate vandute la vrac, la alimentara, impreuna cu gogosile din creveti vietnamezi.
Prietene care, acum, imparti gloante online, cu tastele si mouse-ul unor inamici virtuali, care conduci nebuneste pe un circuit de Formula 1 virtual sau care intri pe teren alaturi de Ronaldo in a nu stiu cata versiune FIFA, acum 25 de ani, puteai sa ai sau sa te duci "la video", sa vezi filme prin ceata, "trase" la mana a saptea.
Acum 25 de ani, nu aveai nspe mii de canale de televiziune (chiar daca multe nu sunt facute sa te destepte, ci dimpotriva), ci doua, pana la un moment dat, dupa care unul singur, care emitea doua ore pe zi, in cursul saptamanii, si trei la sfarsitul ei, cand nu toata lumea era cu weekend-ul in gura.
Acum 25 de ani, nu aveai programe de calculator, ci program la apa calda si la energie electrica; nu aveai carduri si cartele de memorie, ci pentru paine si zahar.
Acum 25 de ani, multe locuinte nu aveau linie telefonica, iar pentru a fi instalat un "post telefonic", trebuia sa faci cerere in scris, sa obtii aprobare, dupa care sa astepti chiar si cu anii sa se deranjeze muncitorul fara grija tragerii la raspundere si fara grija concurentei sa vina sa ti-l instaleze...
Acum 25 de ani, daca aveai masina de scris, trebuia sa o inregistrezi la militie, sa nu cumva sa concepi si sa multiplici vreun manifest contra regimului.
Acum 25 de ani, poate ca erai obligat, prin "mijloace specifice", sa-ti torni familia si prietenii. Acum, iti torni cu prietenii un pahar sau mai multe de bere sau de whisky, care se gasesc pe toate drumurile, in magazine mari cat o fabrica sau in unele deschise 24 de ore din 24, chiar si de sarbatorile legale.
Poate ca multora dintre elementele de progres i-ar fi fost greu, dar nu imposibil, sa i se opuna comunismul sau acea coana Leana si acel nea Nicu sau vreun descendent al mentalitatii acestora, dar mai bine ca nu au mai fost lasati la butoane.
Dar, dincolo de aceste "derizorii" cuceriri, fata de acum 25 de ani, in prezent, fiecare are libertatea - aia cat este ea - de a fi propriul stapan, de a intreprinde, de a inventa si de a musca din roadele muncii sale.
Fiecare este liber sa munceasca 12 ore pe zi, fiecare este liber inclusiv sa fie lenes, dar ambele pe raspunderea fiecaruia si ambele cu avantajele si dezavantajele sale.
Pana la urma, libertatea este un sir neintrerupt de posibilitati. Nu oricine le sesizeaza si nu oricine este constient ca are puterea de a alege un drum sau altul, nu oricine poate face propria schimbare, propria revolutie, dar nu ar strica sa incerce...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
