Analizele Manager.ro: Exista un vinovat clar pentru criza economica din ultimii ani?

Analizele Manager.ro: Exista un vinovat clar pentru criza economica din ultimii ani? criza globalarecesiunebancicredite

Cel mai la indemana raspuns la intrebarea de mai sus ar fi: da, bancile. Intr-adevar, in opinia marii majoritati a cetatenilor din tarile afectate de criza, bancile sunt principalul vinovat pentru recesiunea aparuta in 2008. Si asta deoarece au imprumutat bani cu prea multa usurinta, folosind de multe ori produse financiare complexe pe care nu le-au gestionat responsabil si dovedindu-se astfel incapabile sa-si canalizeze fondurile in directii cu adevarat productive.
In ultimii ani, bancile au capatat in ochii publicului o imagine negativa, creata atat de propriile lor actiuni – pariuri riscante sau activitati nereglementate – cat si de statutul lor de actori privilegiati, care au beneficiat de garantarea de catre stat a depozitelor, de imprumuturi de urgenta din partea bancilor centrale si, cel mai deranjant, de o protectie din partea guvernelor, pe principiul ca “sunt prea mari pentru a cadea”.

Bancherii se apara insa si spun ca intreaga criza are ca punct de plecare indolenta autoritatilor de reglementare si lipsa de implicare a acestora. Si, intr-o oarecare masura, ei au dreptate, pentru ca, orbite de ideea atractiva a unor piete libere, care se autoregleaza, aceste autoritati nu au actionat la timp si le-au oferit astfel bancilor suficienta franghie ca sa se spanzure singure.

A fost intretinuta, asadar, iluzia ca bancile pot opera neconstranse de activitatile din economia reala pe care le finanteaza. Plus ca lejeritatea sistemului a fost intensificata si de spiritul competitiv intre orasele mari care doreau sa fie centrul financiar al lumii (Londra, New York), dar si intre orasele mai mici care, sperand la o recunoastere internationala, au permis bancilor sa se intinda dincolo de realitatile economice locale (Dublin Reykjavik).  

Autoritatile de reglementare, la randul lor, arata acum cu degetul spre politicieni si ii acuza pe acestia ca le-au determinat sa lase deoparte orice prudenta sau chiar sa dereglementeze ceea ce era deja reglementat. Si, in fine, politicienii spun ca nu s-ar fi lasat induplecati sa procedeze asa daca n-ar fi considerat ca asemenea decizii vor duce la cresterea economica mult-asteptata de un electorat nerabdator.

Ostatici ai unor cicluri electorale scurte, acesti politicieni au preferat, ca peste tot in lume, sa-si cocoloseasca votantii – mari amatori de mangaieri pe crestet, de privilegii nesustenabile si de scurtaturi catre o prosperitate tot mai mare. Si cine altcineva, daca nu bancile, ar fi putut sa permita o asemenea prosperitate, umfland standardele de viata pe baza creditelor si nu pe baza veniturilor reale?

Iata deci ca cercul se inchide, asa ca... cine este de vina pana la urma? Deocamdata nu stim si asistam doar la un joc al invinovatirilor, fara final si fara utilitate, un joc care este mai periculos decat pare, deoarece deturneaza responsabilitatile si totodata submineaza preocuparea pentru gasirea unor solutii coerente de iesire din criza. Iar consecintele imediate ale acestei situatii sunt doua:

1. Pe masura ce se pierde timpul cu invinovatiri, maladia globala se extinde: somajul creste, fragilitatea financiara devina mai pronuntata, capitalul sanatos se retrage de pe piata. Si astfel un numar din ce in ce mai mare de economii mai slabe risca sa fie cuprinse de crize severe, in timp ce economiile de succes sunt subminate si ele de instabilitatea generala. Cea mai puternica economie a Europei, Germania, se confrunta deja cu cresterea somajului si cu incetinirea ritmului de dezvoltare, la fel ca si economiile (altadata vibrante) ale Braziliei, Chinei si Indiei.

2. Creste riscul ca tarile sa se izoleze, cu scopul de a se proteja. In lumea de astazi, acest risc nu este limitat doar la razboaie comerciale si valutare. Pot aparea oricand bariere care sa opreasca banii sa curga in sistemul global, ceea ce ar duce la subminarea functionarii pietelor deschise care asigura tot fluxul mondial de produse si servicii cu care ne-am obisnuit pana acum.

Concluzia? Cu cat acest joc al invinovatirilor va continua, cu atat va fi mai mare anvergura problemelor economice globale. Dar lucrul acesta nu este inca inteles, ca urmare, in momentul de fata, toti par sa caute asiduu un tap ispasitor. Realitatea insa e ca identificarea unui vinovat nu mai prezinta acum nicio insemnatate practica, ea doar impiedica gasirea modalitatilor de a iesi din aceasta criza si de a preveni situatii similare in viitor. Deja a crescut riscul aparitiei unei noi crize financiare, o criza atat de zdravana - spun specialistii - incat o va face pe cea din 2008 sa para o simpla jena.