Despre civilizatie, civilizatii si munca

Despre civilizatie, civilizatii si munca muncacivilizatiegermaniawikipedia

                                     Despre civilizatie, civilizatii si munca

De peste 10 ani merg cel putin de 3 ori pe an in Germania. Firma noastra "mama" este de acolo. Din Bonn, mai precis. Bonn Bad Godesberg. Un fel de Cotroceni al Bucurestiului. Pentru cei care nu vor sa apeleze la Wikipedia, Bonn este un oras cu foarte multe natiuni conlocuitoare. Turcii sunt cel mai bine reprezentati. Au strazile lor, restaurantele lor, mallurile lor si, desigur, placutele lor bilingve. Pe nemti nu-i deranjeaza acest lucru cata vreme descendentii lui Baiazid si Sinan-Pasa isi vad linistiti de munca si de kebabul lor. Traiesc impreuna de 60 de ani. Legenda spune ca, dupa Al Doilea Razboi Mondial, cancelarul Konrad Adenauer a "importat" cam 7 milioane de turci ca sa reconstruiasca Germania. I-a iesit cum nu se poate mai bine…

Acum vreo 5-6 ani, un coleg german m-a intrebat care este diferenta dintre Germania si Romania. O intrebare simpla, la care am avut intotdeauna raspunsuri complicate… N-am reusit sa ofer un raspuns coerent, am dat-o pe misiunea noastra dificila de a sta mereu de paza la portile Occidentului. M-am enervat pe occidentali, spunand ca in vreme ce noi ne luptam cu turcii, ei construiau catedrale si cai ferate. In fine, saracul om n-a inteles nimic. Sau aproape nimic. Probabil se gandea sa-mi dea o replica dura, ceva de genul: "Noi dupa razboi am ramas fara orase, fara infrastructura si fara… oameni. Dar ne-am revenit." Normal. Ei sunt nemti si au ramas, dupa razboi, cu cel mai important lucru: mentalitatea de neamt.

Cu cateva zile in urma am descoperit cel mai bun raspuns la intrebarea prietenului german. Tocmai imi cumparasem o haina noua. Ce legatura are haina cea noua cu diferenta dintre romani si germani? Are.

Am vorbit la telefon acasa, am fost la banca, apoi am mers cu masina si am ajuns la birou. Obisnuit cu alte locuri de… depozitare, m-am trezit cautandu-mi telefonul. Am un iPhone de care sunt nedespartit. Da, recunosc, sunt “addicted”. Sentimentul ca mi-a fost furat telefonul era atat de puternic incat am intrat, brusc,in panica. Nu neaparat pentru aparatul in sine, cat pentru agenda telefonica si fotografii. Pe care le salvez la 2-3 luni, e drept. Insa nu e deloc placut sa ramai fara telefon, mai ales ca, din 1998, de cand mi-am luat primul Alcatel One Touch Easy, albastru, am reusit performanta de a nu ramane niciodata fara telefon din motive de pierdere sau furt.

"Mi-a fost furat telefonul!", am gandit. M-am resemnat relativ repede. Am lucrat cateva minute si, deodata, am auzit sunetul familiar al telefonului din anii 1900. Un tarait banal, ce nu are nimic din sunetele polifonice sau mp3-urile cu care m-a innebunit colegul Plesoianu. Normal, telefonul era intr-un buzunar nou al hainei la fel de noi…

Am avut o revelatie. Cand il voi revedea pe prietenul german, ii voi spune ca diferenta intre tara sa si a mea e una singura. Daca descopeream ca am ramas fara telefon in Germania, m-as fi gandit ca l-am uitat acasa. Cand am ramas fara telefon in Romania, m-am gandit imediat ca mi-a fost furat. Cam despre asta este vorba.

Si doua cuvinte legate de munca, ca am folosit acest cuvant in titlu.

Citesc in presa ca, acum 2-3 ani, un francez s-a sinucis atunci cand a aflat ca va fi detasat 14 luni la fabrica Dacia de la Mioveni. Numarul de sinucideri din marile companii occidentale (din Franta, in special) a crescut ingrijorator in ultimele luni. De vina e criza. De vina sunt, poate, si managerii care trag tare pentru a-i multumi pe actionari. Dupa o perioada de acalmie, in care totul a mers ca pe roate in tari precum Germania, Franta, Irlanda, Marea Britanie, Spania, iata ca aceasta criza ne obliga sa muncim din nou mai mult si mai bine. Sa te arunci pe geam din cauza serviciului este, fara discutii, cel mai stupid gest pe care-l poti face. Sa te sinucizi pentru ca seful este nemultumit si te poate da afara reprezinta o prostie de neinchipuit. Oameni buni, viata e frumoasa. Sunt alte locuri de munca sau, de ce nu, afaceri mici pe care le putem pune pe picioare. Si vom supravietui.

Daca un francez m-ar intreba care e diferenta intre Romania si tara sa, as sti ce sa-i raspund. In Franta oamenii se sinucid atunci cand afla ca vor fi dati afara. In Romania, oamenii se sinucid atunci cand afla ca trebuie sa mearga la munca. Cine crede ca ultima fraza este o gluma?

Florin Campeanu