Banca Mondiala lanseaza un avertisment cu privire la criza educationala globala
criza educationalalipsa educatiebanca mondiala
Milioane de elevi si studenti din diverse tari cu venituri scazute si medii se confrunta cu perspectiva pierderii unor oportunitati si a obtinerii ulterioare a unor salarii mai scazute deoarece unitatile de invatamant primar si secundar nu le ofera educatia necesara pentru a reusi in viata.
Intr-un nou raport al sau, Banca Mondiala avertizeaza cu privire la criza educationala la nivel global si afirma ca scolarizarea lipsita de transmiterea de cunostinte nu constituie decat o oportunitate de dezvoltare irosita si o mare nedreptate fata de copii si tinerii din toata lumea.
World Development Report 2018: Learning to Realize Education’s Promise explica faptul ca, in lipsa invatarii, educatia nu-si va putea respecta promisiunea de a contribui la eradicarea saraciei extreme si de a crea oportunitati comune si prosperitate comuna pentru toata lumea.
Potrivit raportului Bancii Mondiale, chiar si dupa mai multi ani petrecuti pe bancile scolii, milioane de copii nu au capacitatea de a citi, de a scrie sau de a efectua operatiuni matematice elementare.
Criza educationala amplifica diferentele sociale, in loc sa le micsoreze. Elevii si studentii deja dezavantajati de saracie, conflicte, gen sau diverse dizabilitati ajung la varsta adulta fara a fi inzestrati macar cu cele mai elementare aptitudini.
Raportul recomanda masuri de politici publice concrete pentru a ajuta tarile in curs de dezvoltare sa solutioneze criza educationala profunda, in zonele unde nevoia de educatie este mai acuta, utilizandu-se dovezi privitoare la ce functioneaza si la ce nu functioneaza pentru a ghida procesul educational din domeniul invatamantului.
Conform raportului, in momentul in care o serie de elevi de clasa a III-a din Kenya, Tanzania, si Uganda au fost pusi sa citeasca o propozitie simpla ("Numele cainelui este Puppy"), in limbile engleza sau Kiswahili, trei sferturi nu au inteles despre ce era vorba in propozitie.
In India rurala, aproape trei sferturi dintre elevii de clasa a III-a nu au putut rezolva o scadere de genul 46 minus 17, iar, dintre copiii de pana la clasa a V-a, jumatate n-au putut realiza aceasta operatie matematica.
Desi aptitudinile adolescentilor brazilieni cu varsta de aproximativ 15 ani s-au imbunatatit, daca se pastreaza actualul ritm, ei nu vor putea ajunge la punctajul mediu din tarile bogate, in urmatorii 75 de ani. La abilitatea de a citi, ar fi necesari 263 de ani pentru a ajunge la punctajul tarilor bogate...
Aceste statistici nu au in vedere cele 260 de milioane de copii care, din cauza unor conflicte, a discriminarilor, a disabilitatilor si a altor obstacole, nu sunt inscrisi la scoli primare sau secundare.
Desi nu toate tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu diferente educationale extreme, multe sunt departe de nivelul pe care si-ar dori sa-l atinga.
Evaluari importante realizate la nivel international cu privire la nivelul de alfabetizare si competente numerice evidentiaza ca elevul sau studentul mediu dintr-o tara saraca inregistreaza o performanta mai slaba cu 95% decat elevul sau studentul dintr-o tara cu venituri mari, ceea ce inseamna ca, intr-o tara mai bogata, un elev sau student ar putea beneficia de un plan de masuri remediale.
Multi elevi si studenti cu rezultate foarte bune, aflati in tari cu venituri medii, tineri si tinere care se afla in sfertul fruntas al generatiei lor, s-ar situa pe ultimele locuri ale clasamentelor unor tari mai bogate.
Raportul, intocmit de o echipa condusa de economistii principali ai Bancii Mondiale, Deon Filmer si Halsey Rogers, identifica acei factori care determina problemele educationale Este vorba nu doar de modurile in care pedagogia si invatarea sunt disipate in prea multe scoli, dar si de fortele politice mai profunde care fac astfel ca aceste probleme sa persiste.
Raportul mai observa ca, atunci cand tarile si conducatorii acestora fac din educatia pentru toti o prioritate nationala, standardele educationale se pot imbunatati spectaculos. De exemplu, dintr-o tara devastata de razboi, cu un nivel al alfabetizarii foarte scazut constatat in anii 1950, Coreea de Sud ajunsese, pana in 1995, la nivelul la care toti copii erau inscrisi intr-o forma de invatamant de calitate inalta (pana la nivelul secundar), elevii si studentii din aceasta tara inregistrand cele mai inalte niveluri de performanta in evaluarile educationale internationale.
Rezultatele obtinute in Vietnam, in 2012, la PISA, un test OECD dedicat liceenilor, cu probe la matematica, stiinte si citit, au evidentiat ca elevii de 15 ani din aceasta tara au avut un nivel similar cu cel al colegilor lor din Germania, desi Vietnam este o tara mult mai saraca.
Totodata, in perioada 2009-2015, Peru a inregistrat una dintre cresterile cele mai rapide, din punctul de vedere al rezultatelor la invatatura, datorita masurilor de politici publice concertate. In mai multe tari (Liberia, Papua Noua Guinee si Tonga), s-a imbunatatit substantial si intr-un timp foarte scurt, capacitatea de a citi a copiilor din clasele mici, datorita unor eforturi bine directionate.
"Singura modalitate de a inregistra progrese este sa identificam adevarul pe baza informatiilor existente. Daca stim sa le interpretam, informatiile ne releva un adevar dureros: pentru prea multi copii, scoala nu inseamna neaparat invatare“, a declarat Paul Romer, economist-sef al Bancii Mondiale.
Pe baza dovezilor si a indrumarilor colectate in cadrul celor 20 de consultari extinse realizate in 20 de tari cu reprezentanti ai guvernelor, ai organizatiilor de dezvoltare si cercetare, ai organizatiilor societatii civile si ai sectorului privat, raportul ofera trei recomandari de politici publice:
1. Invatarea trebuie evaluata, astfel incat sa se transforme intr-un obiectiv cuantificabil
Numai jumatate dintre toate tarile in curs de dezvoltare au un sistem de determinare a nivelului de invatare la sfarsitul ciclului primar si al ciclului secundar inferior de invatamant. Sistemele de evaluare a elevilor bine concepute pot ajuta cadrele didactice sa-si indrume elevii, sa imbunatateasca managementul sistemic si sa concentreze atentia societatii asupra invatamantului. Aceste masuri pot fi utilizate ca fundament pentru exercitarea unor optiuni de politici nationale, pentru a urmari progresul inregistrat si pentru a trage un semnal de alarma asupra copiilor care raman in urma.
2. Scolile trebuie sa fie adaptate necesitatilor tuturor copiilor
Crearea unui nivel de manifestare comun, prin reducerea gradului de subdezvoltare si prin promovarea dezvoltarii cerebrale cu ajutorul unei nutritii de calitate, incepand de la cele mai mici varste, si prin stimularea copiilor, astfel incat acestia sa fie pregatiti pentru studiu la inceperea scolii. Atragerea unor persoane dedicate in invatamant si mentinerea nivelului de motivatie al acestora prin adaptarea activitatilor de formare a cadrelor didactice care sa fie sustinute si prin activitati de mentorat. Utilizarea unor tehnologii care sa ajute cadrele didactice sa predea adaptandu-se la nivelul elevilor, consolidand nivelul de management al unitatii de invatamant, inclusiv al directorilor.
3. Mobilizarea tuturor celor care au interes fata de domeniul invatamantului
Trebuie utilizate informatii si masuratori pentru a mobiliza cetatenii, pentru a spori nivelul de responsabilizare si pentru a crea vointa politica necesara sustinerii reformei in invatamant. Implicarea factorilor interesati, inclusiv comunitatea de afaceri, in toate etapele reformei educationale, de la momentul elaborarii, pana in etapa implementarii.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
