Chipul uman din mijlocul rapoartelor. De ce nu functioneaza programele de well-being in companii

Chipul uman din mijlocul rapoartelor. De ce nu functioneaza programele de well-being in companii programe well-beingwellnesscompaniiangajatiechilibruplanuri de wellness

Cifre, statistici, analize si prognoze. In spatele fiecarei pagini, oameni. Dincolo de obiective si planul pe un an, oameni. La finalul unui proiect si dincolo de cresterea productivitatii, oameni. Nu intamplator amintim ca la Universitatea Stanford exista un Centru de Cercetare si Educatie pentru Compasiune si Altruism. Emma Seppala e unul dintre profesorii cercetatori din cadrul acestui departament.

Daca ar trebui sa fie valori subintelese, nascute si crescute sub membrana protectoare a fiecaruia dintre noi, contextul actual aminteste cat de necesara se dovedeste, in fapt, existenta unui astfel de centru. Intr-o analiza pentru Harvard Business Reviews, Seppala atrage atentia asupra directiei gresite pe care o adopta cele mai multe companii atunci cand considera ca fac un bine angajatilor.

Vorbim, mai exact, despre planuri de wellness, despre programe cat mai variate de masuri care ar trebui sa ii faca pe salariati sa fie mai fericiti, mai productivi, mai multumiti de ceea ce fac, de salariu, de sefii lor, de colegi si, in principiu, de lumea inconjuratoare. Nu e greu de ghicit ca cele mai multe astfel de programe esueaza.

Intr-o lume in care informatia este cea care pare sa ne sufoce timpul liber fara sa ne dam seama, intr-un prezent in care pare din ce in ce mai greu sa ne organizam si sa pastram un echilibru sanatos intre viata profesionala si cea personala, astfel de programe de wellness nu doar ca sparg echilibrul fragil incercand sa patrunda in viata privata a angajatilor, dar ii fac pe acestia sa se simta cu mult mai stresati, obositi si incarcati cu responsabilitati.

Cand fericirea devine o sarcina de munca pe lista de activitati impuse in schimbul unui salariu lunar, e clar ca cei mai multi salariati care nu se simt deloc implicati in ceea ce fac vor adauga si acest sentiment in categoria lucrurilor fata de care nu mai au niciun fel de sentiment in afara de cel de respingere.

Companiile de asigurari propun planuri, invadeaza companiile si umplu mesageriile cu oferte si masuri care nu ar trebui, in viziunea lor, sa lipseasca din viata unui angajat fericit si productiv. Managerii se supun si cred orbeste in ceea ce suna ca fericirea garantata in schimbul unui program creat de cineva care nu te cunoaste. Fericire si sanatate-sablon, aplicate in mod egal oamenilor care ar trebui sa reactioneze la fel si sa devina, intr-un timp programat, nu doar fericiti, ci si productivi. Pentru ca cele doua, in viziunea companiilor care vin cu aceste oferte, merg mana-n mana.

De cealalta parte, angajatorii ofera recompense financiare. Un bonus pentru cei care-si fac analizele de sange. O marire de salariu pentru curajosii care-si propun sa-si scada nivelul de colesterol in urmatoarele zece zile. 15 procente in plus, la final de luna, pentru cei care-si mentin glicemia in cotele normale.

Revenind la ceea ce spune Seppala, studiile nu demonstreaza ca aceste campanii au vreun efect pozitiv. Dimpotriva, spun aceleasi rezultate, ofertele de tip wellness nu fac decat sa se transforme in surse de stres pentru salariati (de unde si nivelul de cortizol crescut, desigur).

Lasand orice iz de gluma la o parte, bolile de inima sunt mult mai frecvente in cadrul companiilor care nu-si protejeaza suficient de bine angajatii de stres. Productivitatea se poate obtine si cu ajutorul unui manager care conduce prin puterea exemplului, prin empatie si printr-o atitudine sincera si incurajatoare fata de salariati.

Ca nevoi de baza, amintesc cercetatorii, dupa mancare si adapost, avem nevoie de relatii sociale pozitive. Ca sa fim cu adevarat “bine”, oricare ar fi aceasta definite in cadrul unui program de well-being, trebuie sa nu ne indepartam de comunicarea deschisa bazata pe respectul reciproc, empatie, incredere si munca in echipa. Sa ne indepartam, ca manageri, macar putin, de cifre, statistici si rapoarte, adoptand o abordare care vede in centrul paginilor umplute de cifre un chip uman.