Despre inutilitatea cursurilor actuale de motivare a salariatilor
motivatia personaluluirealitate virtualafeedbackpullbackconstantin virgil negoitaedgar morin
In lumea in care traim trebuie sa ne schimbam complet viziunea despre realitate : sa acordam un statut inalt realitatii virtuale, sa folosim revolutia numerica si sa relativizam posibilitatea noastra de a cunoaste lumea, in mod real. In aceasta perspectiva cursurile actuale de motivare a salariatilor sunt din ce in ce mai inutile.
Toti managerii si toti liderii de pe lumea asta au facut cursuri de “tehnici de motivarea a personalului” , pornind de la premiza mecanicista ca poti sa faci din subordonatii tai niste “campioni in munca” daca le cunosti motivatiile si le satisfaci, una cate una.
Lucrurile sunt mult mai complicate decat par . In primul rand ca aceste motivatii sunt schimbate in permaneneta de contextul vietii.
Se spunea , de exemplu, ca tinerii, au doua nevoi comandate genetic : nevoia de mobilitate si nevoia de fidelitate. Ei bine, din cauza crizei economice prelungite nevoia “genetica” de mobilitate nu mai este inalt evaluata. Tinerii nu mai vor mobilitatea - multe posturi de munca, multe experiente sociale, multe contacte umane – ci vor stabilitate – posturi de munca sigure, daca se poate, pe viata !
Apoi, exista o revolutie numerica care va schimba din temelii maniera de a concepe spatiul de munca , relatiile de munca , planurile de cariera si perceptia viitorului. Ele vor deveni din ce in ce mai virtuale.
Aici trebuie sa incercam sa facem un mare salt in gandirea nostra, sa ne schimbam complet filozofia de viata . Influentat fiind de ultima lucrare a unui sociolog pe care il stimez – Edgar Morin – afirm ca realitatea virtuala si realitatea fizica, materiala , sunt doua forme de manifestare a aceleiasi realitati : una greu de cunoscut, niciodata comprehensibila si misterioasa. In aceasta realitate va trebui sa incercam sa ne descurcam , asa cum putem, acordand valoare de adevar manifestarilor spirituale ale fiecarui individ in parte.
Paradoxul vietii noastre este ca devenim cu atat mai ignoranti cu cat cunoastem mai multe lucruri. Asta trebuie sa invatam de acum inainte.
Exista oare, pentru acest gen de realitate prin care bajbaim, niste lideri care-i pot conduce pe subordonati ?
Da ! Dar nu au nimic de-aface cu liderii pe care-i intalnim acum. Voi porni de la profesorul Constantin Virgil Negoita, despre care am mai vorbit in materialele mele .
Iata o mica schema de gandire :
- fiecare cultura are un element initial, baza ei, care este folosita de oamenii acelei culturi pentru a putea face evaluari ( prin natura lor efemere si partiale);
- evaluarile sunt facute pentru a atinge stabilitatea structurala , pentru a sterge ambiguitatea, pentru a aplana conflictul ;
- cel mai dificil lucru este faptul ca aceste evaluari pot deveni conflictuale;
- aici intervine liderul (profetul, in termenii profesorului Negoita) : conflictele nu trebuiesc ucise. Dac vrei sa le ucizi folosesti feedbackul. Conflictele trebuiesc puse in armonie intr-o structura stabila pe care o gaseste liderul prin scufundarea catre baza initiala a culturii (cea mai stabila structura). Acest procedeu se numeste pullback.
- liderul-profet foloseste o antropologie umanista : el nu lucreaza cu oameni ci prin oameni, pentru ca lucreaza cu constiintele lor . Ceea ce conteaza nu este bagajul lor de cunostinte ci dezvoltarea permanenta a constiintei lor, prin integrarea de informatii din exterior si integrarea lor in baza culturala a acelei populatii ( sistem autopoetic) .
Simplu, nu-i asa ? Nu , nu este simplu. Nenorocirea insa este ca aceasta schimbare de perceptie a lumii noastre , trebuie s-o facem. Daca vrem sa supravietuim si maine !
