In privinta resurselor umane nu cred ca sunt prea utile metodele standard de motivare: eticheta de cel mai bun angajat, zambetul, bataia pe umar, un mic stimulent financiar. Intr-o firma nu suntem ca la scoala (si cu atat mai putin la gradinita). In fond nu cu etichete se alcatuieste o echipa ultramotivata, gata sa petreaca nopti albe la birou, mai degraba decat sa se duca acasa.

In firma mea am ales o alta metoda: in loc sa adopt o atitudine de falsa incurajare a oamenilor, ii stimulez sa isi ia activitatea cat mai in serios. Multi oameni din afara firmei cred ca eu folosesc anumite sisteme de incurajare sau ca ofer intotdeauna o recompensa celui care isi face bine munca ori o critica constructiva celui care a gresit.

Pentru intrebarile dvs. de resurse umane,
acum aveti raspunsurile!
Click aici!

Multi cred ca doar din ratiuni financiare sau de cariera, oamenii din grupul meu sunt atat de motivati incat raman noaptea pana tarziu pentru ca sa lucreze la un proiect sau sunt mereu disponibili atunci cand e nevoie de ei.

Daca ar fi asa, as avea o firma cu oameni fals motivati, care n-ar fi niciodata capabili sa dea ce e mai bun in ei. E nevoie de cu totul altceva pentru a construi o echipa de campioni.

Cea mai buna solutie consta in a-i lasa pe angajati liberi. Liberi de a face. Sau de a nu face. Fiecare persoana care se angajeaza in firma mea primeste, bineinteles, o sarcina initiala. Dar in scurt timp intelege ca, daca vrea sa faca si altceva, poate sa faca. Nimeni nu-i va spune vreodata sa se infraneze, sa stea la locul lui. Si mereu e ceva de facut, data fiind continua expansiune a grupului in noi sectoare de activitate.

Chiar si cel care nu tine neaparat sa isi largeasca responsabilitatile este stimulat sa dea ce-i mai bun in el. Nu cu cuvinte – “Hai, incearca, vei vedea ca o sa te descurci!” – care nu numai ca nu folosesc la nimic, dar mai par si stupide, ci cu obiective noi – “Incearca sa faci asta” “Cum trebuie sa fac?” “Cum vrei, tu decizi!”

Acest scurt dialog reflecta in esenta toata filosofia mea in materie de resurse umane: sa oferi o sansa. Exista intotdeauna cineva care are nevoie de ea.

Daca atmosfera care domneste in firma este aceea data de persoane care au demonstrat deja ca sunt capabile sa isi depaseasca propriile limite, atunci se respira un alt aer: “Merita sa incerci!”.

Si atunci se trezeste in fiecare persoana care are un temperament de luptator vointa de a invinge. Acea vointa care a separat dintotdeauna invingatorii de invinsi, succesele de insuccese, marile firme de cele mediocre. Aceasta vointa, daca este lasata libera sa se exprime, poate face ca o persoana, chiar daca e vorba de ultima sosita, sa intre in competitie cu ea insasi, si nu cu colegii.

A face bine din placerea de face bine. A da ce-i mai bun din tine pentru a avea satisfactia atingerii unui obiectiv prin fortele proprii. Nici etichetele, nici bataile pe umar, nici frazele motivante nu pot inlocui toate acestea. Libertatea este o chestiune aproape magica si ea este cautata asiduu de cei care vor sa fie invingatori. Oferiti-o angajatilor si ei vor invinge. Puneti-i impreuna si ei vor forma o echipa super-eficienta.


Andrei Petrescu