Lectura acasa la Aneis
lecturaclub de lecturacarticlubul de lectura aneis
Luni, un titlu mi-a atras atentia: s-au inventat cartile cu sunet. "Ca sa vezi! O carte cu sonor… Teatru radiofonic? O 'piesa' pe care o asculti in intersectie, la Romana, asteptand sa se schimbe stopul sau in timp ce toci patrunjelul. O fi o economie de timp, nu zic ba. Dar... beletristica? Poate pentru o carte de specialitate sau pentru una de dezvoltare personala ar mai merge, desi parca nici asa… zau, ma lasa rece!"mi-am zis.
Pasiunea mea pentru cartile tiparite este si azi la fel de vie ca atunci cand le-am descoperit. Cand am invatat sa citesc, toata lumea a fost a mea. Cu zecile si sutele de povesti si basme ce mi-au hranit imaginatia, era normal sa visesez cu ochii deschisi. Va imaginati un copil care i-a putut spune tatalui sau ca "probabil oamenii mari sunt cam prosti daca aleg sa munceasca, in loc sa stea cat e ziulica de lunga la citit povesti si romane"?
Va asigur, tatal meu era un parinte extrem de sever si exigent. In alte situatii as fi incasat-o urgent pentru "exprimare ireverentioasa la adresa adultilor", dar atunci tata a zambit si mi-a spus: "Mai cresti un pic si dupa aceea sa vii sa imi spui la ce concluzie ai ajuns." Normal ca, azi ma duc la serviciu ca un adult responsabil, dar daca ar fi sa aleg… tot cu burta pe carte as sta toata ziua!
Da! Sunt de moda veche! Imi plac cartile tiparite. Si ce-i cu asta? Daca doar ele aduc cu sine povestea impachetata frumos in emotii vizuale, olfactive si tactile... Imi plac matasea racoroasa a foii abia iesite de sub tipar, ravasitorul miros al literelor proaspat imprimate, albul elegant al mansetelor…
Asa ca… am exilat cartile posesoare de coloana sonora intr-o anumita parte a lumii. Brusc m-am hotarat sa dau curs unei mai vechi invitatii, a unei prietene, de a participa mai pe-nserat la sedinta unui club de literatura pe care-l modereaza saptamanal: Club de lectura Aneis.
Ne-am intalnit intr-o casa veche de pe Mantuleasa (Eliade era oare prin zona?), chiar vis-a vis de biserica incuiata cu lacat greu si ruginit. Marturisesc cinstit. Eram reticenta. Nu ma vedeam discutand despre carti… Imi place sa citesc carti, nu sa le discut. Nu stiam cum o sa fie si bravam cam fals. De nerabdare, curiozitate si poate de ceva emotie...
citeste continuare pe Alt-fel Romania.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML