de Mihai Balescu
la 08 Aug. 2019 Exclusiv
Corpul uman este o masinarie super-complexa, formata din mii de miliarde de celule ce indeplinesc cu o precizie incredibila sarcini prestabilite, in baza unor procese si mecanisme care sunt departe de a fi intelese pe deplin.
Doar ca in cazul unei afectiuni, aceste procese si mecanisme sunt dereglate, iar pentru aducerea lor in parametrii normali e nevoie de solutii oferite de cercetarea medicala. Solutii care implica atat tehnici, echipamente si substante din ce in ce mai avansate (culturi de celule in laborator, scanari tridimensionale, spectometrie, investigatii non-invazive, harta genomului, modele pe computer), cat mai ales un suport potrivit pe care sa fie testate in prealabil. E nevoie de un organism viu.
Fara posibilitatea de a folosi animale in cercetarile lor, oamenii de stiinta sunt practic legati de maini si de picioare. Cum sa scoti pe piata un nou medicament daca nu ai nici cea mai mica idee despre modul cum reactioneaza un organism viu caruia ii este administrat?
Si nu vorbim de fapt numai despre medicamente, ci si despre intelegerea in general a modului subtil, dar deosebit de eficient, in care functioneaza corpul uman. E suficient sa ne gandim ca Alan Lloyd Hodgkin, Andrew Huxley si John Eccles, castigatorii premiului Nobel in 1963 pentru descoperirile lor privind functionarea sistemului nervos, si-au bazat cercetarile pe calmari si pisici.
Ca sa nu mai mentionam faptul ca vivisectiile, care se practicau la scara larga acum cateva sute de ani, sunt cele care au permis intelegerea alcatuirii si functionarii sistemelor cardiovascular, respirator, digestiv etc. – adica a unor lucruri vitale pentru dezvoltarea ulterioara a medicinei.
Ce spun militantii pentru drepturile anaimalelor?
Argumentele celor care se opun testelor pe animale sunt mai mult de natura emotionala. Nu ai dreptul – spun ei – sa chinuiesti un animal, mai ales cand rezultatele nu sunt pozitive decat intr-o foarte mica masura. Conform datelor furnizate de US Federal Drug Administration, 90% din medicamentele care s-au dovedit eficiente la testarea pe animale sunt ineficiente in cazul omului. Lucru previzibil – spun tot ei – din moment ce intre om si animale exista diferente biologice semnificative care nu pot conduce decat la reactii diferite.
In sprijinul acestei afirmatii, ei dau exemplul thalidomidei, un medicament pentru combaterea greturilor, care a produs o adevarata tragedie in perioada 1957-1961. Testat pe animale, cu toate verificarile la zi, el a fost administrat gravidelor si a dus la nasterea de copii cu malformatii (cca 20.000 de cazuri in intreaga lume).
Cercetatorii spun insa ca acea tragedie s-a produs tocmai din cauza insuficientei testari prealabile a medicamentului. In anii '50 procedurile standard nu prevedeau si administrarea catre animalele gravide, ca urmare nu s-au facut si astfel de teste. Dupa ce cercetarile au aratat ca exista o corelatie intre thalidomida si nasterile cu defecte, s-au facut teste si pe animale gravide, iar rezultatele au confirmat aceasta corelatie.
Deci, cine are dreptate?
Discutia despre oportunitatea, utilitatea sau moralitatea testelor pe animale poate continua mult timp. Ca s-o scurtam, sa vedem ce solutie alternativa propun cei care se opun acestei practici. Si aici lucrurile sunt clare: nu propun nicio solutie. Doar declara ca trebuie intetite eforturile pentru gasirea unei astfel de solutii.
Ca urmare, in aceste conditii, testarea noilor medicamente pe animale nu poate decat sa continue, in calitate de unica procedura care a dat rezultate concrete - multe, putine, important e ca a dat.
Ceea ce se poate face insa este sa se reduca numarul de animale implicate in astfel de teste medicale, pentru ca, in mod evident, se pot obtine rezultate corecte si cu mai putine victime. Si se mai poate face ceva: sa se interzica testarea produselor cosmetice pe animale (daca miza nu este sanatatea unui om, de ce sa chinuiesti un animal?). Dar asta e o alta discutie.
Citeste si: Majestatea Sa Margareta se implica in cazul Caracal: Apel catre toti romanii
Sursa foto: www.pexels.com
Comentarii