de Lucian Vasilescu
la 21 Oct. 2019
Pentru statele cu economii puternice, tarile sarace sunt o veritabila mina de aur. Tarile dezvoltate nu mai sunt nevoite sa exploateze in mod direct nici resursele naturale, nici forta de munca din fostele colonii - acestea sunt nevoite sa-si vanda de buna-voie atat resursele, cat si forta de munca la preturi de nimic.
Marile corporatii internationale importa materii prime din tarile subdezvoltate si nu le mai poate acuza nimeni ca exploateaza, in mod inuman si in afara tuturor normelor internationale, forta de munca. Iar aceasta, forta de munca, este reprezentata, in foarte multe situatii, de copii cu varste cuprinse intre 5 si 17 ani, care sunt nevoiti sa lucreze 10-12 ore pe zi in conditii foarte grele si de mare risc.
In ultimii ani, pe multe dintre etichetele produselor au devenit obligatorii mentiuni despre aditivii continuti si despre cat de eco-prietenoase sunt produsele cu pricina.
Daca legislatia internationala ar impune pe etichete mentiunea "Acest produs nu contine materii prime/ materiale/ componente care au fost produse prin exploatarea muncii copiilor" am fi surprinsi sa constatam ca majoritatea produselor pe care le consumam/ achizitionam nu ar putea inscrie acest mesaj pe ambalaj.
Un studiu de data foarte recenta al Organizatiei Mondiale a Muncii (agentie specializata a ONU) arata ca, la nivel global, 218 milioane de copii cu varste cuprinse intre 5 si 17 ani sunt nevoiti sa munceasca. Dintre acestia, 152 de milioane de copii sunt constransi sa munceasca.
Continentul "campion" la acest capitol este Africa, unde 72,1 milioane de copii din categoria de varsta mentionata sunt nevoiti sa munceasca, ceea ce inseamna 1 din 5 copii africani.
Jumatate din cei 152 de milioane de copii care sunt constransi sa munceasca la nivel global au varste cuprinse intre 5 si 11 ani si multi dintre acestia lucreaza in conditii foarte grele si de mare risc.
Munca celor 218 milioane de copii care lucreaza este exploatata in agricultura - 71%, servicii - 17% si sectorul industrial (inclusiv minerit) - 12%.
Pe categorii de varsta, copiii care sunt nevoiti sa munceasca (152 de milioane la nivel global) sunt impartiti astfel: 48% au varste cuprinse intre 5-11 ani, 28% au intre 12-14 ani si 24% intre 15-17 ani.
Cum spuneam, companiile-gigant, cele care sunt considerate etaloane si modele ale succesului, expoateaza, indirect, forta de munca a copiilor. Doar ca se ascund in spatele faptului ca nu o fac direct - ele doar cumpara din tarile subdezvoltate materii prime. Cum si cu ce pret sunt obtinute acele materii prime in tarile care le exporta, asta pare sa nu le mai intereseze.
Iata un scurt inventar al produselor alimentare si industriale care sunt obtinute (si) pe seama muncii copiilor: cafeaua si zaharul din trestie, telefoanele mobile (cobaltul care este folosit in fabricarea bateriilor litiu-ion este extras in Congo in mine unde lucreaza copii), aurul (minerit unde lucreaza in multe locuri din lume copii), cacaoa si ciocolata (peste 2 milioane de copii lucreaza pe plantatiile de cacao din vestul Africii), imbracaminte (produsa in tari din America de Sud si Asia), jucarii (in special cele fabricate in China), produse cosmetice (copiii din India lucreaza la exploatarile de mica, folosita la fabricarea multor produse de infrumusetare), produse de pielarie si incaltaminte (provenind din Pakistan, Bangladesh, India si Vietnam).
Una peste alta, exploatarea muncii copiilor este, la ora actuala, un loc comun, iar nu o exceptie. Marile companii, in goana lor dupa profit, precum si consumatorii finali, in goana dupa produse cat mai ieftine, se fac ca ignora faptul ca acestea, profitul mare si pretul mic, sunt obtinute pe seama a sute de milioane de copilarii mutilate.
Sursa foto: pexels.com
Comentarii