Legea carantinarii - Ultima bariera in fata unei noi stari de urgenta

Legea carantinarii - Ultima bariera in fata unei noi stari de urgenta legea carantinarii

Dupa cum am spus-o si intr-un articol anterior, in spectrul alegerilor din aceasta toamna, niciun partid care s-ar afla acum la guvernare nu si-ar permite sa bage Romania in stare de urgenta din nou, chiar daca ar fi mai mult decat evident ca o astfel de decizie ar fi necesara. Totusi ...
Totusi, Legea carantinarii care urmeaza sa intre in vigoare marti vine intr-un context epidemiologic in care ministrul Sanatatii se asteapta sa atingem pragul de 1.000 de cazuri de noi infectati pe zi, in perioada imediat urmatoare, iar luna august ar urma sa ne aduca dublul acestui numar, dupa cum spun unii specialisti, daca se pastreaza rata de infectare din prezent, viteza de raspandire si alti parametri actuali.

Aud frecvent ca avem mai multe cazuri pentru ca facem mai multe teste. Corect. Dar nu e o veste buna. Bine era daca testam mult si descopeream putine cazuri de infectare. In acel caz, puteau oamenii sa spuna ca pericolul a trecut. Or, daca testam maine 20 de milioane de oameni si aflam ca avem toti coronavirus, care e vestea buna?

De unde locuri in spitale? Bun, ne tratam acasa, atunci de unde medicamente pentru toti si de unde cadre medicale si infrastructura sa ne monitorizeze medical, sa ne ofere scheme de tratament si sa ne urmareasca evolutia? De unde stim ca, fiind toti infectati nu se produc mutatii ale virusului, nu devine mai agresiv? Cine isi asuma riscul in caz ca se intampla asa? Cine raspunde?

Mergem in continuare pe varianta ''tinerii nu patesc nimic'', ''batranii sunt afectati''. Cati dintre noi putem oare trai linistiti stiind ca noi suntem protejati, ca tineri, scapam, dar transmitem virusul unui varstic care decedeaza? E corect sa gandim asa, oare?

Mergem atunci pe varianta ''nu exista'', ''nu cred'', ''eu nu am simptome''. Bun, nu toata lumea are simptome. Dar ce garantie are fiecare dintre noi ca nu va fi el exceptia de la regula? Si vedem cu totii tot mai multe ''exceptii'' in ultima perioada.

''Nu exista''. Bun, credem ca nu exista. Dar in situatia in care lucrurile vor escalada intr-o maniera nefericita, dramatica, cati dintre cei care nu vor sa creada evidentele ar fi dispusi sa semneze ca refuza orice fel de tratament, ingrijire, pentru ca ei nu cred. Cati dintre coronasceptici sunt dispusi sa isi asume raspunderea, daca ajungem intr-o catastrofa nationala? Sa raspunda civil, penal?

Lucrurile trebuie cantarite din toate punctele de vedere, iar acestea sunt doar cateva. 

Legea carantinarii, din punctul meu de vedere, e ultimul zid in fata catastrofei romanesti. Si e unul subred, dupa ce Parlamentul a avut grija sa nuanteze toate aspectele si sa o faca o epopee a birocratiei.

Daca va esua aplicarea ei, cred ca Guvernul Romaniei, desi o institutie politica, va renunta si ar trebui sa renunte la a se gandi la capitalul electoral, va amana alegerile si va decreta din nou stare de urgenta.

Un scenariu care, probabil, va scoate multi romani in strada, revoltati. Problema e ca ultimele luni au demonstrat clar ca pe romani ii revolta orice, fie ca e nevoie sa stea in casa, fie ca trebuie sa iasa cu masca, la noi nu exista cultura de a te supune legii statului, si am inteles prin democratie ca putem sa facem ce vrem noi. Confundam anarhia cu democratia, civilizatia cu haosul si situatiile critice, in care viata normala se schimba in intreaga lume, cu dictatura.