de Vlad Strunescu
la 27 Ian. 2017 Exclusiv
Inalti demnitari sustin ca nu (mai) avem proiecte sau macar un proiect de tara, cum au fost cele doua uniri. Avem, numai ca ne pierdem vremea cu dispute. Cum sa nu fie un proiect de tara, de pilda, legarea celor trei mari provincii romanesti, in fapt, cu o autostrada sau cu o cale ferata de viteza adecvata secolului pe care l-am apucat?
Cum sa nu avem proiecte de tara, cand suntem pe ultimele locuri la productivitate, salarii, infrastructura, sanatate, educatie, alfabetizare?
Nici macar un relativ mare proiect local, cum ar fi o noua magistrala de metro, inceputa in anul 2011 si trambitata a fi gata in 2014 nu ne iese.
Am perpetuat sperantele de mai bine, neinsotite, decat arareori, de actiuni concrete. “Ura! Se unifica Moldova cu Tara Romaneasca!” Am stiut ce sa facem cu un teritoriu mai mare? Il administram mai bine, lucreaza statul roman in folosul comunitatii de romani, asa cum nu lucra cand platea tribut Portii?
In 1870, Tarile Romane aveau un PIB per capita ajustat la puterea paritatii de cumparare de 931 de dolari, potrivit lui Angus Maddison, citat de Bogdan Murgescu, in a sa "Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)", in timp ce media europeana era de 1.960.
In aceeasi lucrare, Murgescu aminteste ca, intors dintr-o calatorie facuta intre 1824 si 1826, in Austria, Germania si Elvetia, Dinicu Golescu era de parere ca vina pentru starea nemultumitoare din Tara Romaneasca apartinea relei organizari politice si economice...
In 1830, Produsul National Brut per capita era de 83% din media Europei, iar, in 1860, ajunsese la 65%.
La fel, Romania redobandeste Transilvania. Din nou, mari sperante, dar insotite de prea putine fapte in sensul bunastarii si al prosperitatii avute mereu ca deziderate.
In Romania reintregita, PIB per capita s-a diminuat cu 25%, pana in 1926. 12 ani mai tarziu, Romania avea venit de 76 de dolari pe locuitor, in timp ce media a 20 de tari europene era de 222 dolari.
Totodata, barbatii romani aveau cea mai mica speranta de viata din Europa: 40 de ani, cu 6 mai putini decat vecinii bulgari si cu 22 sub danezi.
La 89 de ani de la Marea Unire, Romania se "unifica" din nou, de data asta, cu Europa, intrand in UE. Patru ani mai tarziu, tot barbatii romani aveau cea mai redusa speranta de viata din UE: 71,4 ani, comparativ cu o medie de 78,1 ani.
Mereu avem aceleasi idealuri - prosperitate, bunastare, bogatie, cum vrea fiecare sa le spuna - din care noi, cu puterile noastre nu realizam mai nimic.
Nu ar fi niste cifre superioare, palpabile in nivelul de trai, cifre care reprezinta adevarata bunastare - adica exact ce-si propun mereu si mereu romanii, la Mica si Marea Unire, la intrarea in UE si in NATO - cea mai buna modalitate de a insoti si a sarbatori realizarile istorice?
Nu ar fi bine ca, la fiecare mare sarbatoare nationala, cuvintele mari sa fie insotite de cifre la fel de mari?
Comentarii