La noi, caprioarele e bani...

La noi, caprioarele e bani... las fierbintieducatie financiarareflectii celentano

Anul trecut, Andrei Plesu argumenta solid de ce, de cate ori ii permite agenda, se uita la "Las Fierbinti". Inaintea domniei sale, si Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, a facut, de cateva ori, referire la serialul de televiziune.
Poate ca si de aceea, in cele doua episoadele de saptamana trecuta, probabil cel mai simpatic personaj al "Fierbintilor", Celentano, interpretat magistral de Adrian Vancica, ii explica lui Firicel (Cuzin Toma) cum sta treaba cu serviciul, libertatea, banii, creditele si bancile.
 
Dincolo de umorul scenariului celor doua episoade, semnat de acelasi Adrian Vancica, razbat, ca de atatea ori, autentice lectii de viata, care pot acoperi ca o manusa lipsa de educatie financiara de pe la noi.
 
Intriga episoadelor este tocmai faptul… incredibil ca Firicel "si-a luat servici", veste la care Celentano raspunde prompt si sec: "Condoleante!" - nu numai pentru ca Firicel sapa campul muncii de pe postul de gropar, ci pentru moartea libertatii, presupuse de prezenta zilnica "la servici".
 
Celentano explica de ce timpul este mai important decat banii “pentru ca-l ai, da’ nu poti sa-l dai”. “Adica, uite, io iti dau tie imprumut un milion si tu mi-l dai inapoi saptamana viitoare, da’ nu pot sa-ti dau tie o zi, saptamana asta, si sa mi-o dai tu inapoi saptamana viitoare”.
 
In afara de asta, "salariul este cea mai mare nenorocire care exista. Distruge vietile. Mai bine sa nu-l ai! Cand ai un salariu - mic-mare, cum e el acolo - ai niste bani care iti vine o data pe luna si tu incepi sa faci ceva cu banii aia. Adica, iesi pe langa casa si zici: ia uite, ma, hai sa-mi mai pun un pomisor, hai sa zugravesc bucataria, sa fac viata mai frumoasa, sa fie bine, ca doar n-o sa tii banii la ciorap.
 
Daaa', dupa aia, iti apar in cap tot felul de ganduri si se umfla muschii pa tine... Vrei mai mult, sa fie si mai bine si mai frumos: Ba, mai mi-as face o camera, ca, uite, a crescut copiii mari si am nevoie. Si n-ai bani, ca ai tot doar salariu si de unde iei bani, asa… gramada, toti odata? De la banca…
 
Faci un imprumut, da', dupa aia, zici ma, de ce sa-mi fac io doar o camera, ma, ia sa fac io o casa mai mare si mai frumoasa, ca asta in care stau acuma e veche si parca ma si strange si iei imprumut de la banca, iei bani mai multi si pe mai multi ani.
 
Ca banca iti da, ca e jmechera, iti da banii. Te prinde in carlig asa ca pe peste si te face sclav, te face sclavul ei. Si stii cum ajungi? Ba, ajungi de nu mai muncesti pentru copiii tai, muncesti pentru copiii lu’ aia care lucreaza la banca, ca toata viata ta o sa le dai lor salariul si poate chiar si pensia, ca s-a vazut cazuri. E bine?
 
Pai, bine, ba, banco, adica, tu faci copiii mari pe carca mea? N-am inteles! Deci, tu te duci vacante… Massachusetts… stai la plaja in Bahamas si io muncesc ca prostu’ in Fierbinti? Pai, e frumos? Nu e frumos! (…)
 
Ai serviciu, ai salariu. Ai salariu, ai rate la banca. Ai rate la banca, adio viata! (…) Doamne fereste, Doamne fereste sa ai salariu’ mare! Ca astia care are asa ceva e vai de capul lor. (...) Bani putini, probleme mici! Bani multi, probleme mari. (…) Mai bine sarac si liber decat sclav cu bani!” Am adauga noi decat sclav cu bani imprumutati.
 
Din fericire, autorul scenariului naruie o parte din esafodajul si din satira la adresa celor care nu vor sa munceasca introducand, prin replica lui Firicel, rolul dezvoltator al unui credit bancar, neluat pentru pomisori sau camere in plus:
 
- Auzi, da’ tu veceu’ tot in fundul curtii il ai?
 
- Mda… Cum il stii acolo, de ani de zile, si cum o sa si fie ani de acum incolo tot acolo…
 
Singurele aspecte uitate (voit sau nu) sunt ca si functionarii bancari muncesc, si ei au credite, si mai ales ca banii pe care o banca ii da cu imprumut nu sunt ai ei, ci ai deponentilor si ai actionarilor.
 
Catre prima categorie banca are o datorie, dobanda, iar catre a doua dividendele, dar asta daca obtine profit. In ambele cazuri, insa, deponentii si actionarii aleg ca din salariile alea care le ocupa aproape tot timpul si care distrug vieti, sa riste si sa acorde incredere bancii, care, la randul ei, o distribuie sub forma de credite.
 
In cele din urma, Firicel se plange, ca tot omu’, de bani, dorindu-si sa fi fost rama “care nu umbla cu portofelul dupa ea, ca nu-i trebuie” sau tigru “care sa alerge prin padure dupa caprioare”, in loc sa dea din colt in colt ca nebunu’ dupa bani.
 
Celentano intervine foarte bine, explicand ca banii sunt numai o conventie care usureaza schimburile, nu un scop in sine, si ca fiecare specie are cumva banii ei:
 
- Da, ma, da’ si la noi, e la fel ca la tigru, numa’ ca, la noi, caprioarele e bani. (…) Da’ sa stii ca viata asta - cu servici, fara servici - tot un chin e. Asta e crucea noastra, Firicele: sa fim saraci, sa n-avem noroc si sa ne vaitam toata ziua. Tataia avea o vorba… Venea acasa, deschidea usa de la pivnita, vedea ca n-avem de nici unele, ofta si zicea: Of, viata, viata, ca altii au murit si tot le merge bine…"
 
Recent, prin BNR, ASF si Ministerul Educatiei, tara noastra a castigat un premiu international tocmai pentru proiecte de educatie financiara. Nu ar fi rau, ca, in astfel de proiecte, sa fie “cooptat” si simpaticul actor/scenarist care a explicat atat de popular ce bine este sa te intinzi cat iti este plapuma.

Sursa foto: facebook las fierbinti