Notele false din simfoniile asfaltului bucurestan
centrul vechisimfonii pe asfaltasfaltare strazi
Cine are treaba sau doar isi face prin centrul vechi al Bucurestiului poate lesne constata ca acesta se prezinta tot mai bine fata de anii trecuti.
Cel putin asa apare respectiva zona citadina, cand privitorul este scutit de imaginea dezolanta a aprovizionarii de dimineata si a mizeriei de curatat dupa fiecare noapte de chef.
Mai sunt doar cateva cladiri din epoca de ruina, dar, la unele dintre ele, se lucreaza intens pentru a le aduce in contemporaneitate.
Noua imagine a centrului este remarcata de tot mai multii turisti straini care descind in perimetrul format de Calea Victoriei si bulevardele Regina Elisabeta, Hristo Botev si Corneliu Coposu, Splaiul Independentei si Strada Halelor.
Desi strazile inguste nu permit cine stie ce concerte, din punct de vedere turistic si cultural, este laudabila organizarea unor evenimente.
Unul dintre acestea este, de patru ani, "Simfonii pe asfalt", organizat de Primaria Municipiului Bucuresti, prin Creart - Centrul de Creatie, Arta si Traditie, anul acesta, intre 10 si 25 iunie.
Potrivit programului, in fiecare zi, intre orele 20.00 si 21.30, la intersectia strazilor Lipscani si Smardan, "rasuna acordurile unora dintre cele mai cunoscute opere ale muzicii clasice, iar dansatori profesionisti aduc pe scena momente din spectacole de mare succes ale momentului".
De asemenea, artisti tineri si muzicieni consacrati ai scenei lirice romanesti interpreteaza bucati muzicale scrise de Bach, Mozart, Ceaikovski, Vivaldi, Rossini, Strauss, Bizet, Chopin, Bartok.
Conform programului, momentele de muzica alterneaza cu dansuri contemporane. Mai mult, la fata locului, exista statui vivante in diferite costumatii tematice si animatori in costume de gala.
Potrivit Creart, "Simfonii pe Asfalt este un eveniment anual care isi propune sa aduca muzica clasica mai aproape de public, transformand una dintre cele mai animate zone ale Bucurestiului intr-o imensa scena in aer liber".
Desigur, ca la toate simfoniile, pardon, sindrofiile de acest fel, accesul este liber, precum aerul in care sunt organizate, insa, ca un mic, dar... solid paradox, strazile sus-pomenite se intersecteaza nu intru asflat, ci intru piatra cubica.
Asta conteaza mai putin. Ce ar conta mai mult ar fi daca toate strazile si stradutele Bucurestiului ar fi ele insele niste simfonii ale asfaltului (sau macar ale pietrei cubice bine montate), in care sa nu se insinueze note false sub forma de gropi si denivelari.
Asteptam sa compuna cineva si o simfonie a turnarii asfaltului de calitate prin Bucuresti, in multe dintre cartierele presarate cu cratere.
Oricat de grave, sunetele unei astfel de simfonii, nu vor fi percepute de timpane mai rau decat... opera in nenumarate acte (si, deocamdata, sase anisori!) intitulata magistral... Magistrala 5 de metrou, care trebuia sa fie gata in... 36 de luni.
Dar, ce sa faci? Asa e cand marii artisti creeaza, desi pare ca mai mult se recreeaza...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML