Poveste din bezna
pana de curent bucurestiintrerupere energie electricaelon musk
In seara zilei de 30 iulie 2015, la mai bine de 45 de ani de la misiunea Apollo 13, l-am inteles pe capitanul Jim Lovell si pe ceilalti doi membri ai echipajului, Jack Swigert si Fred Haise. La fel ca modulul lor, am ramas fara energie electrica.
Numai ca, daca ei au facut frigul, unii bucuresteni au facut... caldul. Si mai este o diferenta: cei trei se aflau la cateva sute de mii de kilometri de Terra, intr-un fel de capsula, si oprisera aparatele voluntar, ca sa economiseasca energie.
In Bucuresti, pe Terra tot mai fierbinte, probabil ca, initial, toata lumea a pornit, in mod cu totul si cu totul voluntar, toate aparatele de aer conditionat si ventilatoarele, in timp ce zeci de mii de masini de spalat, televizoare si calculatoare se adapau si ele din retea.
La un astfel de consum, retelele, transformatoarele, ce-or fi ele mai cedeaza. Asa ca zone intregi din capitala Romaniei au ramas in bezna si-n peretii incisi ca soba de teracota.
Ce bine ca unii dintre noi, nu foarte tineri, nu foarte batrani, am facut antrenamente pe vremea lui Ceausescu, cand, chiar in orase fiind, se intampla sa ne facem temele pentru acasa, la lumina lampii cu gaz…
Astazi, vestea proasta am anticipat-o in drum spre casa, cand multe semafoare obosisera sa mai functioneze. Pe urma, am avut confirmarea in fata blocului.
Cu ochii la bicicleta de pe care descalecasem ca voda in loboda, ceata de vecini m-a anuntat, cu oarecare sadism in glasuri, ca "nu e curent".
Asta e! Si-a acceptat ciobanul mioritic soarta, o sa car bicicleta zece etaje si gata, ca doar de-aia am cumparat una usoara, de fapt, pe cea mai usoara... Cu toate acestea, demersul nu este deloc placut. Sunt un fel de Sisif biciclistul, deocamdata in sens unic, ascendent...
Am carat eu bicicleta in carca zece etaje, dar vecinii, care aprind lumina pe scari, cand razele Soarelui inca mai mangaie casa scarilor; vecinii, care, la primele 25 de grade in casa, incep sa-si conditioneze aerul precum Andreea Raicu pletele; vecinii care nu urca niciodata, voluntar, pe scari, erau in craci.
De fapt, cred ca ar fi preferat sa se catere pe ele ca sa ajunga acasa, in loc sa urce cele cateva zeci de trepte pana in apartamentele in care urma (nu urmau, ca, aici, verbul a urma nu este predicativ, ci impersonal si unipersonal) sa se coaca.
Norocul colegilor de bloc este ca probabil nu mai au treaba. Cel mult voiau sa se uite la televizor sau sa "bage o masina la spalat". In schimb, altii au termen de... predare si refuza sa se predea, chiar si cand nu mai au energie electrica.
Ma uit cu jind la blocul de vis-à-vis. Imi vine sa ma duc sa cer o galeata cu energie electrica sau macar o cratita, o sticla de doi litri.
Din fericire, am si eu un stoc. Ma rog sa mai gasesc macar o picatura in bateria calculatorului, nemaifolosita de vreun an si ceva.
O lasasem incarcata - cum recomanda manualele - pe la 40%. Gasesc numai 10%, dar sa vedem "jumatatea"... plina a bateriei.
La un examen, ai trei ore la dispozitie ca sa aberezi sau sa-I/s-o dai pe spatar pe cel/cea care corecteaza. 10% din baterie ajung cel mult 20 de minute.
Nici nu apas pe "capitals", de teama sa nu-mi manance minusculul led din cele zece procente, si mi-am schitat, clasic, cu stiloul pe hartie, la lumina telefonului, niste idei… principale.
Asa am reusit sa turui aceasta povestioara, scrisa la lumina ecranului computerului portabil (trai-i-ar certificatul "energy star" sa-i traiasca!) si pusa in... unda cu "netu'" imprumutat de la resursele unei tablete si ea aproape secata.
Ideea lui Elon Musk care vrea sa doteze fiecare casa din SUA cu o baterie, s-ar putea sa prinda. Oricum, este mai buna bateria decat sa arzi combustibil intr-un generator.
Poate ca, la noi, ar trebui sa existe o... baterie a blocului care sa compenseze sincopele retelei, incarcata de la niste panouri solare montate pe acoperis, dar, din nefericire, pentru Romania, unde nu se reuseste schimbarea unor tevi antice de apa calda si rece, asta este SF.
Dincolo de indignare si de sudalmi la adresa transportatorilor sau a furnizorilor de energie electrica, aceste mici, dar foarte deranjante pene de curent sunt un fel de avertisment pentru ce s-ar putea intampla, la scara mult mai mare, cand suntem aproape 100% dependenti de o resursa…
Este ca si cand, daca 'stai' intr-o singura pereche de pantofi, la un moment dat, s-ar putea sa trebuiasca sa mergi descult...
Gata! 3%! Ma lasa bateria, noroc ca nu si nervii. In functie de cand cititi, sa aveti o noapte sau o zi buna!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
