Premiul Nobel pentru investitii

Premiul Nobel pentru investitii premiile nobelinvestitii profitabilefondul norvegiei

In fiecare an, pe 10 decembrie, la ceremonia decernarii Premiilor Nobel, laureatii primesc o diploma, medalia Nobel si un document care confirma premiul efectiv in bani.
Acum cinci ani, Fundatia Nobel se vedea nevoita sa diminueze valoarea pentru fiecare dintre cele mai prestigioase premii din lume, de la 10 milioane de coroane, la cat fusese stabilita in 2001, la 8 milioane.
 
Motivul a fost criza financiara. Fundatia a explicat ca, daca mentinea valoarea la 10 milioane de coroane, pe termen lung, capitalul sau ar fi fost pus in pericol.
 
Iata ca, pe 25 septembrie 2017, Fundatia Nobel a anuntat ca, desi trebuie sa faca eforturi sustinute pentru consolidarea pozitiei financiare pe termen lung, situatia capitalului este stabila.
 
Asa ca, pentru acest an, institutia si-a permis sa mareasca recompensa baneasca pentru fiecare premiu cu un milion de coroane, echivaland cu aproximativ 105.000 de euro.
 
Dupa "indexare", fiecare cel mai prestigios premiu din lume va fi recompensat cu 9 milioane de coroane, adica aproape un milion de euro.
 
Asadar, Fundatia Nobel, practic, un fond de investitii, are de platit, in acest an, 45 de milioane de coroane, iar Banca Nationala a Suediei (Riksbanken), care finanteaza Nobelul pentru stiinte economice, 9 milioane. Acest din urma premiu a fost infiintat, in 1968, la solicitarea bancii, care aniversa, atunci, 300 de ani de la fondarea sa, Riksbanken fiind cea mai veche banca centrala din lume.
 
Intre 1901 si 2016, cu sincopele generate de cele doua razboaie mondiale, au fost acordate, in total, 579 de premii Nobel, primite de 885 de laureati (881 scazand personalitatile care au castigat de doua ori) si 26 de organizatii (23 scazand institutiile care au castigat de mai multe ori).
 
In total, nu au fost acordate, pentru ca Academia Regala Suedeza nu a considerat pe cineva demn de a primi premiul, 49 de "trofee" (sase, pentru fizica; opt, pentru chimie; noua, pentru medicina; sapte, pentru literatura si 19 pentru pace).
 
Jean Paul Sartre si Le Duc Tho sunt singurele personalitati care au refuzat premiul, iar patru au fost fortate sa il refuze: trei (Richard Kuhn, Adolf Butenandt si Gerhard Domagk) de catre Adolf Hitler (culmea, nominalizat si el la Nobelul pentru pace) si unul (Boris Pasternak) de catre URSS.
 
Linus Pauling este singurul care a primit premiul de doua ori, fara sa trebuiasca sa imparta gloria si banii cu altcineva.
 
Deci, in toti acesti ani, Fundatia Nobel a trebuit sa faca bani seriosi pentru a suporta premiul instituit prin testament de Alfred Nobel, care, initial, a alocat 31.587.200 de coroane suedeze, echivaland cu 1.729.638.606 coroane, la valoarea din decembrie 2016. Daca acele milioane nu ar fi fost bine investite si bine administrate, ce ar mai fi reprezentat ele astazi?
 
Cate premii si-ar mai fi permis sa plateasca Fundatia? Asta chiar daca, in cazul mai multor castigatori ai unei categorii (maximum trei, potrivit statutului Fundatiei) suma totala pentru o sectiune se imparte egal intre acestia.
 
La finele anului trecut, valoarea nominala a capitalului de piata al Fundatiei era de 4.241.000.000 de coroane, mai mare cu 245% fata de cea  initiala.
 
In 1901, in primul an al acordarii premiilor Nobel, fiecare categorie era recompensata cu 150.782 de coroane (echivaland cu 8.256.457 de coroane, la valoarea din 2016).
 
Cea mai mica suma platita a fost, in 1923, de numai 114.935 de coroane (3.054.229 coroane, la valoarea din 2016). In procente, cea mai mica valoare fata de cea initiala a fost de numai 28%, atinsa in 1919, si 1920, cand un premiu era de 133.127 de coroane (2.291.052 coroane din 2016), respectiv 134.100 de coroane (2.307.697 coroane/2016).
 
Cea mai mare valoare platita, de care au beneficiat laureatii din 2001 pana in 2011, a fost de 10 milioane de coroane. In 2011, premiul reprezenta 123% din valoare initiala.
 
Si valoarea capitalului fondului de investitii s-a schimbat: in 1978, era de 190,2 milioane de coroane (42% din valoarea initiala); in 1999, era de 4.790.253.731 de coroane (279% din valoarea initiala).
 
Daca nu multi stiu si sunt interesati sa afle ca banii care recompenseaza mintile si caracterele cele mai luminate ale plantei provin din performantele unui fond de investitii, probabil ca mai multa lume a auzit de Fondul Guvernamental Global de Pensii al Norvegiei.
 
Infiintat la distanta mare de Fundatia Nobel, in anii ‘90, initial cu numele de Fondul Guvernamental Petrolier, acesta a atins, in premiera, in aceasta luna, valoarea de o mie de miliarde de dolari, adica un trilion de dolari, adica 1 urmat de 12 zero-uri, adica 1.000.000.000.000.
 
Administrat de Norges Bank Investment Management, divizie a bancii centrale a Norvegiei, fonduI are drept scop investirea banilor obtinuti de statul norvegian din petrol astfel incat sa-si poata acoperi, la nevoie, deficitele, inclusiv pe cel de pensii.
 
In 2008, din cauza crizei, Fondul a obtinut un randament negativ de 23,3%, pentru ca, un an mai tarziu, sa aiba unul record pozitiv, de 25,6%.
 
In prezent, activele Fondului, ajuns cel mai mare din lume (nici macar Norges Bank nu se astepta la o asemenea dimensiune), depasesc de 2,5 ori PIB al tarii, fata de estimarea initiala de 1,3 ori mai mare, in jurul anului 2020. Fondul investeste in actiuni, obligatiuni si proprietati imobiliare straine si a ajuns sa detina 1,3% din actiunile existente la nivel mondial.
 
Cam astea sunt performantele unui fond mai vechi si ale unuia mai nou, ambele infiintate in doua state nordice, cu niveluri de trai ridicate. Ce lectii dau ele? Primul ca nu exista sac fara fund, nu exista mostenire care sa tina la nesfarsit fara a fi erodata, tocmai de aceea, trebuie administrata cu grija si cap si al doilea o lectie despre eficienta.

De regula, Academia Regala a Suediei acorda Nobelul pentru economie unor teoreticieni. Poate ca Fundatia Nobel merita ea insasi trofeul, pentru ca reuseste sa ii asigure perpetuu fondurile de premiere, iar Fondul norvegian pentru ca a administrat ultraeficient o avutie/resursa nationala epuizabila, transformand-o, practic, intr-una inepuizabila, tot in folos national. 

Si la noi, statul a anuntat, cu surle si trambite, crearea Fondului Suveran de Dezvoltare si Investitii, cu 27 de companii in portofoliu. Ramane de vazut cand si daca va fi infiintat si cat succes va avea si in folosul cui.
 
PS: Abia in ianuarie 2016, Guvernul Norvegiei a facut prima retragare din fond, si nu din principalul acestuia...