Editorial Lacramioara Vidru: Valentin si Dragobete
sf. valentindragobeteziua indragostitilor
Valentin s-a nascut pe 14 februarie. Umil preot din Roma antica, ucis in numele iubirii si dat ulterior spre adoptie in America. Pamantul fagaduintei a fost insa darnic cu el. L-a imbaiat in ape parfumate, l-a imbracat stralucitor si l-a vandut in milioane de exemplare si sub mii de forme indragostitilor lumii.
Iar vremea s-a scurs si Valentin cel umil a devenit vedeta la Hollywood si in afara lui. Acum e trendy, si fancy, si galant. Si glossy, si arogant, si de-a dreptul fitos. E asaltat de fani si blituri. Isi plimba dragostea in lux. O stropeste din belsug cu sirop si-o pudreaza cu vanilie. O inveleste in matasuri si-o culca atent in puf roziu.
Este un rasfatat al sortii si al iubirii, caci impartind mereu inimi sclipicioase si dulcegarii indecente s-ar presupune ca este la randu-i iubit.
Valentin a emigrat in Romania cand tara s-a deschis nerabdatoare catre Occident. Cu aroganta de vedeta internationala a cautat sa se aseze intre sarbatorile autohtone. A dat interviuri si-a inceput sa imparta fotografii cu autograf. In scurt timp, ne-a cucerit. Intai televizoarele apoi calendarul.
***
Ziua lui Dragobete este pe 24 februarie. Cel mai probabil. Data variaza, caci pe vremea lui, autoritatile dacice nu eliberau certificate de nastere. Unii spun ca ar putea, la fel de bine, ca sarbatoarea sa fie pe 28 februarie ori chiar 1 martie. Totusi, cei mai multi ii atribuie data de 24 februarie.
Dragobete nu e sfant. E fiu al Babei Dochia, figura mitica de sub cele douasprezece cojoace. In numele iubirii, poporul insa nu l-a ucis, ci l-a ridicat la rang de zeu. Tanarului i s-a dat in grija dragostea si entertainment-ul pe meleagurile autohtone. I s-au oferit aripi si puteri de Cupidon si a fost trimis sa imprastie iubire romaneasca.
Nu are insa nimic din spiritul hollywoodian: nici alura, nici postura, nici reclama. Nu ravneste sa-si adune cuceririle manunchi sau sa scoata bani din publicitate. Nu e ferchezuit ori dus la croitor. Nu poarta ochelari de soare si nici fite. Nu vinde inimioare chinezesti sau praline bolnavicios de dulci. E chipes, dragastos si cuminte. Impacheteaza iubirea simplu, fara zorzoane si clopotei zgomotosi. Deseori in staniol din cuvinte: alese, poate modeste, dar pline. Alteori, o ascunde in cupe de ghiocei sau o asterne in praf de aripi de fluturi.
De ziua lui, tinerii imbraca strai de sarbatoare si isi dau intalnire sa se caute de iubire. Baietii isi urmaresc miresele intr-un joc numit „zburatorit” pentru a pecetlui unirea cu un sarut in vazul lumii. Iar cand soarele cade dincolo de amiaza, tinerii se strang sa dantuie si sa cante intru celebrarea amorului. Asa, sub blagoslovirea lui Dragobete, se leaga logodne peste an sau casatorii autentice.
***
Doar zece zile ii despart in calendar pe cei doi fii ai amorului. Cu toate astea, pe cel de import pare sa-l indragim mai abitir. Il promovam mai mult si-l celebram mai fastuos, in vreme ce Dragobete ramane, ca o Cenusareasa, sa priveasca de pe margine balul desantat al iubirii. Ce-ar fi sa-i fim noi zana buna, sa-l gatim cum se cuvine si sa-i dam din nou aripi de Cupidon?
Ce alegeti: Be my Valentine sau Dragobetele saruta fetele?
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML