Urmarile exacte ale dezastrului nu sunt cunoscute nici astazi, dar expertii cred ca in acea fatidica zi cateva mii de oameni au murit, iar peste 70.000 au suferit radiatii grave. In plus, pe o suprafata mare de teren nu se pot face niciun fel de culturi pentru mai bine de 150 de ani.
Raza contaminata a fost de 30 de kilometri si a afectat mai mult de 150.000 de oameni, care au fost mutati definitiv din zona.

Uniunea Sovietica a construit centrala de la Cernobil in orasul Pripiat in anii 70, instalatia cuprinzand patru reactoare in momentul accidentului nuclear. Primul reactor a fost inchis in anul 1977, al doilea in '78, iar al treilea in 1981, alte doua reactoare fiind in constructie cand a avut loc accidentul.

Explozia s-a produs la reactorul numarul patru, ale carui cazane sub presiune au declansat un incendiu si o fluidizare nucleara. Accidentul de la Cernobil a degajat intre 5 si 10 ori mai mult material radioactiv decat cel de la Fukushima (Japonia) si decat radiatiile emise de bombele de la Hirosima si Nagasaki, dar mai putin de 1% decat au produs testele nucleare efectuate de diverse tari, pana la interzicerea efectuarii acestora in atmosfera.

Initial incidentul a fost ascuns de catre autoritatile sovietice, care au vorbit apoi doar despre cateva mici incendii ce au produs moartea a doua persoane. Mai mult decat atat, nu au emis niciun fel de alerta, dar dupa doua zile de la explozie autoritatile suedeze si-au dat seama ca la Cernobil avusese loc un accident major, masurand nivelul periculos de ridicat de radioactivitate din atmosfera.

De abia dupa cativa ani au aparut primele relatari: trei explozii au distrus partea dreapta a reactorului, flacarile s-au inaltat la 1.000 de metri inaltime timp de doua zile, iar in timp ce intregul reactor a inceput sa se topeasca materialul radioactiv a fost aruncat in aer precum focurile de artificii.